Este acea perioada a anului in care auzi numai de iubire si cupluri fericite, ceea ce justifica populatia de ursi de plus scapata de sub control, milioanele de trandafiri care daca nu sunt rosii nu exista zilelele astea si kilogramele in zahar care se vor aseza cu satisfactie pe noi si ne vor chinui imediat ce uitam ca, imbatati de iubire, iar am exagerat cu prajiturile.
Usor plictisiti de partea aceasta a lunii februarie, vorbim astazi despre o alta iubire: una pe care declarativ o veti ironiza si poate chiar judeca, dar pe care punem pariu ca multi dintre voi o intelegeti in adancul sufletului vostru. Poate ati trait-o intens, poate v-a lovit la un moment dat si nu v-a mai lasat toata viata sau poate se manifesta in episoade pasagere care se tot succed in viata voastra si va dau satisfactia de care aveti nevoie - pana la urma, se spune ca suntem monogami in serie*. Adica suntem programati sa fim fideli unui partener, dar pentru o perioada de timp limitata, dupa care trecem la altul pentru ca noi ne schimbam si dorintele noastre se schimba.
Tocmai am descris relatia pe care cei mai multi dinte noi o au cu...autovehiculele din viata lor (masini, motociclete, biciclete etc.).
Prima masina nu se uita niciodata.
Pe masura ce inaintezi in varsta, esti mai intelept si stii ce iti doresti cu adevarat de la masina ta.
Nu traiesti dragostea nebuna cu adevarat pana nu ai o motocicleta.
Iata numai cateva "vorbe de duh" care ar exprima foarte frumos un alt fel de luna a iubirii.
Sunt slabe sanse sa uit cand prima masina a intrat in viata mea. Era a mea, pe numele meu. Eram complet raspunzatoare pentru ea. Sentimentul venirii de la DRPCIV poate fi similar celui pe care il ai cand cobori treptele de la starea civila.
Apoi a urmat a doua masina - mai noua, mai frumoasa, mai dotata. A fost greu. O vreme le-am tinut pe amandoua. Trecem pe langa cea noua dimineata, ii zambeam strengareste, dar la birou tot cu cea veche mergeam. Despartirea nu a fost usoara.
Si cand viata intrase intr-o etapa de liniste si calm, cred ca o criza a varstei m-a lovit si viata mi-a fost ravasita in cel mai frumos mod de...prima mea motocicleta! S-a schimbat tot. Stiam deja ca, in momentele noastre de intimitate, masina stie sa asculte ca nimeni alta frustrarile mele, supararile pe care nu le puteam exprima fata de prietenii-umani, era singura care stie in ce hal pot sa racnesc pe melodiile mele preferate cand am cheful necesar si multe altele.
Dar motocicleta a fost alt nivel de intimitate... Acolo e cu stari multe, cu panici (Cum urc eu pe Transalpina?!), cu satisfactii inimaginabile (am si coborat-o si sunt intreaga!) cu momente in care iti incerci limitele si esti DOAR cu ea. Jur ca parca prinde glas si viata si sunt momente in care i-ar rade in nas oricarui naiv care iti explica cum ca este doar un morman de fiare care te duce din punctul A in punctul B.
Trist trebuie sa fie sa ganditi asta...pierdeti cea mai frumoasa parte din drumurile voastre cu masina sau motocicleta sau....ce vreti voi.
De bicicleta imi e mai greu sa vorbesc. Am si acolo o prima iubire care este inca in viata mea. Din pacate insa, viata nu iti permite sa poti intretine prea multe relatii intense in paralel, asa ca intalnirile noastre sunt ocazionale, pentru cate o plimbare in care mai povestim ce am mai facut.
Daca ne-am lamurit cu emotionalul, sa stiti ca sunt si forme pragmatice in care puteti sa va exprimati iubirea fata de vehiculele din viata voastra si chiar trebuie sa o faceti:
- Reviziile la timp: vreti sa stiti ca oamenii dragi din viata voastra sunt bine, nu-i asa? Cam asa este si cu prietenii de metal. Au nevoie de verificari periodice si intretinere corespunzatoare ca sa te bucuri de ei kilometri multi.
- Asigurari: nici nu intru in discutia despre RCA. Sa nu ai asa ceva este inconstienta - si nu genul din povestile de iubire. Aici vorbesc despre CASCO. De cand am masini si motocicleta, nu am avut nicio zi in care vreuna sa nu aiba CASCO. Sigur, partial si de teama ca as putea face vreo prostie care sa ma coste simtitor (nu sunt din categoria celor "convinsi" ca lor nu li se poate intampla. Prefer realismul), dar si pentru ca mi se pare cea mai concreta forma in care imi pot manifesta grija fata de masina/motocicleta. Sa stiu ca orice ar pati, vor fi tratate asa cum trebuie fara ca asta sa imi dea peste cap bugetul si ca le voi avea inapoi sa ma bucur de ele in continuare.
Sincer, daca mergeam mai mult cu bicicleta, luam serios in calcul produsul dezvoltat de GRAWE special pentru asigurare bicicletelor. - Asistenta rutiera: asta e cam cum ti-ai face o asigurare de viata ca sa stii ca in caz ca se intampla ceva, partenerul/partenera ta nu va avea de suferit mai mult decat e cazul. Adica daca in aventurile noastre doamne fereste se intampla ceva, sa stiu ca niste oameni specializati vin sa ajute si nu este nevoie sa apelez la diversi cunoscuti care cine stie ce manevre indoielnice ar putea sa faca (cum ar fi sa transporte motocicleta prost pe o platforma necorespunzatoare). Daca va bate gandul si pe voi, sa stiti ca la ARODEC by DAUNE.expert au oferta luna asta de 1+1. Adica asistenta pentru doua autovehicule cu 55 de lei pe an. Asta asa....tot de luna iubirii, ca v-am zis ca e peste tot!
Unii dintre voi deja zambesc ironic, gandindu-se: inca un nebun pe care probabil o sa il dea nevasta afara din casa cand o sa citeasca asta.
Asta pentru ca am uitat sa va spun ca toate cele de mai sus sunt scrise de o femeie. Da, exista si femei care isi iubesc masinile si motocicletele si carora li se potrivesc toate glumele despre "Cum comanzi un set de bijuterii si...ce sa vezi? Vine de fapt un set de anvelope! Pentru ca nu mai poti avea incredere in livrarile din zilele noastre"
*Helen Fisher - "Anatomia iubirii"