Fie ca ne dorim sau nu, politica interna influenteaza evolutia economiei romanesti cu putere si in acest an. Evenimentele internationale determina evolutia generala a performantei tarii noastre - prin efectul conjugat al deciziilor din SUA, Uniunea Europeana si alte tari emergente, incluse in aceeasi categorie cu Romania de catre investitori sau analisti - dar la nivelul politicii interne se determina intensitatea variatiilor de performanta.
Politica fiscala si-a aratat din nou limitarile: atat pe cele structurale, legate de resursele bugetare sarace (si saracite din cauza lipsei de profesionalism a guvernelor care au condus Romania in ultimii 20 de ani), cat si pe cele de natura 'ideologica', legate de vointa politica de moment. Astfel, guvernul este prins intr-o cursa: pe de o parte trebuie sa finanteze un deficit bugetar mult prea mare, si are in consecinta nevoie de toate veniturile fiscale ce pot fi atrase si pe de alta parte, ar trebui sa relaxeze fiscalitatea pentru a stimula economia sa isi reia ciclul de crestere (speram, de aceasta data sanatoasa). O a treia cale ar fi reducerea cheltuielilor publice - ceruta de altfel si de organismele internationale - dar aceasta varianta loveste in interesele politicienilor, in acest (nou) an electoral.
In acest context, politica monetara este din nou singura care poate oferi economiei reale sprijinul necesar. Totusi, oficialii bancii centrale au avertizat in ultima perioada ca se opun unei relaxari unilaterale a politicilor monetare, fara cooperarea din partea fiscalitatii, deci a guvernului. Nu stim care sunt resorturile ce au schimbat aceasta decizie; putem specula ca fie BNR este multumita de masurile intreprinse de guvern recent, fie delegatia FMI si-a dat acordul pentru o 'decuplare' intre cele doua entitati in ceea ce priveste abordarea crizei din Romania. Astfel, conducerea BNR a decis sa actioneze in forta micsorand din nou dobanda de politica monetara cu 0,5% dar si rezervele minime obligatorii la valuta de la 35% la 30%.
In plus, BNR s-a angajat intr-o gestionare si mai flexibila a lichiditatii in lei din piata. Pare evident ca scaderea economica accentuata (desi s-a incercat o minimizare a problemei in ultimele saptamani, ba chiar s-au exprimat opinii oficiale - total nefundamentate - ca Romania si-ar putea relua cresterea cat de curand) este principala problema pentru liderii politici in acest moment. Prin jocul ecuatiei economice, recesiunea a produs reducerea fortata a deficitului balantei comerciale catre valori ce par sustenabile, iar evolutia inflatiei pare si ea sub un oarecare control, in timp ce leul este sustinut tehnic de intrarile de valuta de la FMI (care au dus rezervele valutare la o valoare record) si economic prin slabiciunea economiilor UE si SUA. In schimb, politicile fiscale sunt intepenite in proiect, iar claritatea si viziunea pe termen lung par sa lipseasca. Pana la urma, cea mai mare primejdie pe termen mediu este nu scaderea economica, ci lipsa integrarii la timp si in mod decent a Romaniei in zona euro. O tinta care pare complet ignorata in acest moment, cel putin la nivel guvernamental.
Fie ca ne dorim sau nu, politica interna influenteaza evolutia economiei romanesti cu putere si in acest an. Evenimentele internationale determina evolutia generala a performantei tarii noastre - prin efectul conjugat al deciziilor din SUA, Uniunea Europeana si alte tari emergente, incluse in aceeasi categorie cu Romania de catre investitori sau analisti - dar la nivelul politicii interne se determina intensitatea variatiilor de performanta. 
