Vestile "iesirii din recesiune" a Germaniei si Frantei sunt nu doar
surprinzatoare, dar si profund amagitoare. Este adevarat, pentru o
iesire rapida din criza un factor important este increderea
investitorilor si consumatorilor (paradoxal, pentru ca in gandirea
economica traditionala, studiul comportamental a fost ignorat sau chiar
respins ca factor in determinarea evolutiei economice). A devenit tot
mai vizibil faptul ca investitorii s-au plictisit de vestile negative
si par hotarati sa se intoarca pe pietele internationale in cautarea
profiturilor, asumandu-si riscuri tot mai mari. Mai mult, este si
interesul liderilor mondiali sa inspire o stare de "euforie", cat timp
cresterea economica se bazeaza, in majoritatea tarilor dezvoltate
importante, pe consumul populatiei. Increderea consumatorilor este
asadar vitala pentru reluarea ciclului de crestere al companiilor.Ce se ascunde insa in spatele acestei reveniri spectaculoase? Mai intai, trebuie precizat ca declaratiile oficiale jongleaza dupa necesitati cu definitia termenului de "recesiune". In acceptiunea actuala (convenabila), recesiunea - sau iesirea din recesiune - se calculeaza tinand cont de variatia trimestriala a PIB (adica trimestrul actual fata de cel precedent), in timp ce intelegerea "clasica" se referea la variatia anuala a PIB (adica trimestrul actual fata de acelasi trimestru al anului anterior). Apoi, putem remarca faptul ca o buna parte dintre indicatorii economici care inglobeaza informatii relevante privind evolutia viitoare a PIB sunt inca in scadere, sau cel putin ofera informatii mixte. Astfel, productia industriala in Germania a scazut din nou in iulie fata de iunie, dupa 2 luni de crestere. In al treilea rand, performantele pozitive ale Germaniei si Frantei nu au "contaminat" si celelalte tari din zona euro, cu exceptia partenerilor mai putin dezvoltati Portugalia si Grecia.
Nu in ultimul rand, trebuie sa nu uitam ca principala sursa a revenirii economice in cele doua tari care constituie locomotivele UE a fost pomparea in economie a unor sume uriase, pentru ajutorarea sectoarelor industrial, bancar si public. Altfel spus, avem de-a face cu o revenire economica bazata pe veniturile viitoare (pentru urmatorii 10 - 20 de ani) generate de consumul cetatenilor tarilor respective. Este o modalitate confortabila de a "muta" o criza din prezent in viitor, utilizata cu multa candoare de oamenii politici de pretutindeni.
Dragos CABAT