Managementul stresului ocupational (II)

Lucrul intr-o companie de asigurare, intr-o perioada in care cuvintele la ordinea zilei sunt "criza economica", "scaderea cifrei de afaceri", "disponibilizare", intr-un sector care si in perioadele de evolutie economica presupune o activitate stresanta, poate afecta starea psihica a celor care activeaza in acest domeniu. Stresul de la locul de munca poate lua proportii si poate deveni o piedica in calea unei activitati eficiente, a productivitatii, a motivarii angajatilor, cu implicatii negative asupra intregii organizatii.
 
Pentru un manager din domeniul asigurarilor, presiunea este dubla: pe de o parte, el trebuie sa isi gestioneze stresul cu care se confrunta el insusi, pe de alta parte, trebuie sa vegheze ca oamenii din subordinea sa sa aiba un moral ridicat, sa fie motivati si eficienti - cu alte cuvinte, trebuie sa gestioneze si stresul celor din echipa pe care o conduce.

Am scris in articolele trecute despre principalii stresori de la locul de munca, precum si despre unele modalitati de gestionare a stresului organizational.

Ce facem insa intr-un context in care factorii stresanti se inmultesc pe zi ce trece, cerintele carora trebuie sa le facem fata sunt din ce in ce mai presante si ni se cere sa fim din ce in ce mai performanti?

Ceea ce cu siguranta NU putem face este sa stam la distanta de toate presiunile pe care le presupune activitatea noastra profesionala. Si atunci, ce este de facut?
Raspunsul este unul simplu: ne antrenam astfel incat sa ne crestem rezistenta la stres. Acest lucru se poate obtine, practic, prin expunerea la factori de stres din ce in ce mai puternici, dar pe perioade delimitate de timp, dupa care sa urmeze perioade de refacere a energiei (fizice, psihice, emotionale, spirituale).

Esential in acest proces este sa ne schimbam modul de a privi stresul: el nu ne este un dusman, ci un factor care, provocandu-ne sa ne depasim limitele, ne impinge spre evolutie. Omul este construit sa fie activ pe toate planurile, de aceea este recunoscut deja ca lipsa factorilor stresanti, a provocarilor, poate avea efecte la fel de nocive ca si prezenta lor in exces.
Dupa un anumit prag insa, stresul intens ne dezorganizeaza si ne afecteaza modul de a face fata sarcinilor de lucru.
Solutia este aceea a cresterii pragului de rezistenta la stres - si putem face asta planificat, programat, organizat, asa cum un atlet isi creste rezistenta fizica - prin antrenament.

Primul pas presupune expunerea la factori stresanti de intensitate mai crescuta decat cei cu care suntem obisnuiti: sa cerem mai mult de la noi insine pe plan profesional (sa ne stabilim obiective de vanzari mai inalte, de exemplu, sau sa ne implicam in mai multe proiecte, sau sa ne asumam mai multe responsabilitati), sa ne intensificam eforturile pentru realizarea acestor scopuri.
Al doilea pas, la fel de necesar si de multe ori pierdut din vedere, este recuperarea. Dupa un astfel de efort intens, este esential sa ne recuperam energia pe care am investit-o: prin detasarea de grijile legate de munca, prin implicarea in activitati de cu totul alta natura decat cea profesionala (sport, iesiri in natura, hobby-uri, meditatie etc.). Fiecare dintre noi stie cel mai bine ce activitati ii refac resursele energetice - acelea trebuie practicate in aceste perioade de "reincarcare a bateriilor".
Apoi, ciclul se reia: noi scopuri, mai inalte decat data trecuta, concentrare maxima pe atingerea lor.

Practicand acest sistem, devenim manageri mai puternici, capabili sa facem fata din ce in ce mai bine provocarilor. Vom fi un exemplu viu pentru cei din subordinea noastra, pe care ii putem totodata invata sa procedeze la fel pentru a-si creste propria rezistenta la stres.