Managementul stresului ocupational (I)

In articolele trecute am analizat fenomenul stresului la locul de munca si am identificat principalele categorii de factori care concura la aparitia lui: factori intrinseci slujbei, legati de rolul in organizatie, referitori la dezvoltarea carierei, calitatea relatiilor la locul de munca, structura organizationala si climatul organizational, la acestia adaugandu-se sursele extraorganizationale de stres.

In ziua de astazi, mai ales in contextul crizei economice globale, stresul la locul de munca este un fenomen care nu poate fi inlaturat. De fapt, la o intensitate moderata, el poate avea chiar efecte pozitive - vorbim in acest caz de "eustress", care ne activeaza si ne motiveaza, ne trezeste spiritul competitiv. Atunci cand se depasesc insa anumite limite, efectele negative asupra individului si asupra organizatiei sunt evidente ("distress").
Prin urmare, se pune problema nu a eliminarii stresului din viata profesionala (ceea ce ar fi imposibil), ci a gestionarii cat mai eficiente a efectelor acestuia si a reducerii la minimum a celor negative.

In acest sens, se poate interveni la urmatoarele niveluri: schimbarea situatiei de viata, schimbarea modului in care percepem si evaluam cognitiv acele situatii, schimbarea reactiilor noastre emotionale sau efectuarea unor exercitii, miscari fizice pentru inlaturarea tensiunilor cauzate de stres.

•    Schimbarea situatiei de viata se refera la acele interventii ce duc la modificarea conditiilor obiective in care se afla individul. Spre exemplu, angajatul poate cere mutarea intr-o pozitie mai putin solicitanta, in cadrul aceleiasi companii; se poate modifica programul de lucru in functie de disponibilitatea angajatului (mai ales in cadrul Departamentelor de Vanzari ale companiilor de asigurare, unde prin natura activitatii este posibila o oarecare flexibilitate); pot fi imbunatatite conditiile fizice de la locul de munca (luminozitate mai buna, suficient spatiu etc.). In cazuri extreme, se poate vorbi despre plecarea individului din organizatia respectiva. Tot in aceasta categorie intra si modificari in comportamentul individual al angajatilor si in modul de a se raporta la activitatea profesionala, independent de mediul sau climatul organizational: sa se evite sa se ia de lucru acasa, respectarea pauzei de pranz etc. Aceste schimbari tin de educarea autocontrolului si sunt eficiente in evitarea starilor de epuizare.

•    Extrem de important este sa ne schimbam modul in care percepem situatiile stresante - caci, de fapt, nu situatia in sine este stresanta, ci modul in care noi o percepem, apreciind ca resursele de care dispunem nu sunt suficiente pentru a depasi obstacolele. Invatand sa privim altfel situatiile dificile intalnite in activitatea noastra profesionala si sa le evaluam corect raportat la resursele noastre, putem reduce si preveni chiar instalarea stresului. Prin urmare, un rol esential in combaterea stresului il are perceptia ridicata a eficientei personale - definita ca increderea pe care o are individul ca poate face fata si ca poate indeplini o anumita sarcina. Credinta indivizilor ca pot depasi obstacolele si problemele de la locul de munca poate reduce semnificativ nivelul stresului, iar acest mod de gandire poate fi educat si format (chiar autoeducat) la angajati.

Apoi, exista o serie de mici "trucuri" pe care le putem folosi pentru a schimba perspectivele noastre asupra situatiilor solicitante de la locul de munca:
- Incercati sa gasiti ceva amuzant in situatiile stresante de la serviciu;
- Invatati sa distingeti "trebuinta" de "dorinta"- cu alte cuvinte, sa stim sa prioritizam sarcinile si, in conditii de timp si energie limitate, sa le facem pe cele absolut necesare (care "trebuie facute"), si sa le amanam pe cele pe care noi insine ni le propunem, in dorinta ne a ne perfectiona, dar nu ne sunt cerute de superiori (cele pe care "dorim sa le facem");
- Invatati sa identificati situatiile si sa folositi un stil corespunzator de gestionare a lor. In cea mai mare parte a cazurilor, problemele au o rezolvare, si cea mai adecvata strategie este concentrarea pe solutii si actiunea. Exista insa si situatii exceptionale: spre exemplu, daca avem o sarcina de lucru pe care este imposibil sa o indeplinim, din motive obiective (e prea grea, ne lipseste informatia, nu avem timp fizic sa o finalizam etc.), ar fi dezadaptativ sa incercam sa realizam acea sarcina la parametri optimi. Cel mai eficient in aceasta situatie ar fi sa ne concentram pe propriile emotii, incercand sa depasim sentimentele de esec provocate de atingerea incompleta a obiectivelor, straduindu-ne totodata sa actionam si sa obtinem cel mai bun rezultat in conditiile posibile (chiar daca nu este cel ideal). Oricum, pana si in aceste situatii exceptionale, esential este sa actionam!

•    Un alt gen de interventii sunt cele la nivelul emotional. Indivizii stresati deseori nu isi mai pot controla emotiile atat de bine - prin urmare, tehnicile de relaxare si de meditatie, care sa ii ajute sa dobandeasca un echilibru emotional interior, sunt binevenite. In timp, indivizii pot ajunge sa foloseasca metode de relaxare, de control al respiratiei chiar si la locul de munca, in propriul birou, pret de cateva minute, cand situatia devine prea tensionata.

•    La nivel corporal, exercitiile fizice reprezinta un excelent mod de a scapa de stres. Adaptandu-ne mediului organizational in care ne aflam, putem face cateva miscari usoare de incalzire in birou sau pur si simplu putem face o plimbare pana afara si inapoi, pentru a ne detensiona.

La nivel de management, organizatiile pot interveni si ele printr-o serie de masuri care sa vizeze reducerea nivelului de stres al angajatilor: pe langa imbunatatirea conditiilor de munca, pot fi organizate programe de training pentru angajati, in care acestia sa fie familiarizati cu diverse strategii de management al stresului.

Concluzionand, putem afirma ca, desi este dificil de definit, stresul ocupational este recunoscut de fiecare dintre noi cand il traieste "pe propria piele". Din fericire, este un fenomen pe care il putem controla si ale carui efecte negative asupra activitatii pot fi minimizate sau chiar inlaturate (desi stresul in sine nu poate fi eliminat): ne putem schimba anumite conditii de la locul de munca sau, in ultima instanta, chiar job-ul; putem percepe stresorii asociati muncii noastre nu ca poveri, ci ca provocari; putem practica metode de relaxare; putem face gimnastica in mod regulat - putem deci interveni la cele 4 niveluri mentionate anterior. La orice nivel am interveni, fie in calitate de manager care vrea sa isi ajute subordonatii, fie in calitate de angajati care sufera de pe urma stresului, asta ramane la alegerea fiecaruia dintre noi - esential este insa sa facem ceva, sa actionam, sa nu lasam stresul ocupational sa ne copleseasca.