Evolutia profesionala

Aceasta este o rubrica adresata in primul rand cititorilor care lucreaza in sectorul asigurarilor si pensiilor private, prin urmare majoritatea temelor de interes dezbatute sunt circumscrise acestui domeniu.
Fara a pierde din vedere acest lucru, ne propunem astazi sa dezbatem un subiect cu o arie de aplicabilitate mai larga: evolutia profesionala.

Cu totii ne-am confruntat, de-a lungul activitatii noastre, cu momente in care am fost nemultumiti de noi insine sau in care ni s-a parut ca nu detinem o serie de abilitati care ne-ar ajuta sa ne indeplinim mai bine sarcinile. Problema este ce am facut in acele momente si care dintre modalitatile de a actiona ne-ar ajuta cel mai mult.

Pusi fata in fata cu propriile lipsuri sau puncte slabe, am putea intr-o prima varianta sa ni le negam, incercand sa dam dovada tocmai de calitatea opusa. Spre exemplu, daca un agent de vanzari observa ca este timid si ca se blocheaza atunci cand incearca sa isi convinga clientii sa cumpere polite de asigurare, ar putea nega acest lucru, si ar putea adopta un comportament exact opus: o aparenta incredere in sine, un ton plin de persuasiune, ar vorbi mult si tare in incercarea de a fi convingator. Este si asta o cale si chiar ar putea da rezultate cu unii clienti. Dezavantajul este ca respectivul punct slab nu dispare, este doar negat, ceea ce necesita un control constient si un consum energetic sporite, care pot de multe ori epuiza rezervele energetice ale angajatului.

O alta cale ar fi sa gasim un remediu pentru ceea ce ne infraneaza si ne blocheaza obtinerea performantelor. Ca sa dam inca un exemplu practic, daca un actuar este dezorganizat, ceea ce constituie un impediment in meseria sa, isi poate stabili un sistem care sa il ajute sa organizeze informatiile si sarcinile pe care le are de indeplinit: un sistem informatic, o agenda etc. Este evident ca toate acestea i-ar fi de mare ajutor, insa si aceasta solutie prezinta un neajuns: angajatului respectiv i-ar fi foarte greu sa se descurce in absenta acelor instrumente pe care a invatat sa le foloseasca drept sprijin.

In fine, mai exista o a treia cale, care presupune sa lucram cu limitele noastre si sa ni le acceptam. Este ceea ce in literatura de specialitate se cheama "a-ti depasi limitele, sprijinindu-te pe ele". Sa revenim la exemplul cu agentul de asigurare care se intimideaza in fata clientilor - in acele momente, el isi da seama de acest lucru, ceea ce ii amplifica si mai mult starea. Cum ar fi insa daca el si-ar accepta timiditatea? Daca ar zice "Da, ma blochez cand trebuie sa intalnesc un nou client caruia sa ii vorbesc de noile polite pe care vreau sa i le vand" si daca, desi cunoaste asta despre sine, si-ar continua activitatea? Ar descoperi cu surprindere ca politele pot fi vandute si de agentii care nu debordeaza de incredere in sine si care nu au tonul cel mai entuziasmat si cel mai persuasiv. Contractele pot fi incheiate si de un agent care isi manifesta timiditatea uneori, tocmai pentru ca prin asta ar putea fi mai apropiat de unii clienti, incercand sa le inteleaga mai bine nevoile de asigurare, mai degraba decat sa ii convinga cu orice pret sa cumpere un anume tip de polita. Privind astfel situatia, lucrand cu propria timiditate si vazand avantajele situatiei, se petrece si un alt efect pozitiv: chiar defectul/slabiciunea despre care era vorba isi pierde din intensitate si incepe sa se estompeze.

Desi, asa cum am spus, toate cele trei modalitati de a incerca sa iti cresti performantele si sa devii din ce in ce mai eficient pot fi folosite, aceasta din urma are avantajul ca exista o coerenta intre ceea ce simte angajatul in interior si cum actioneaza - ceea ce presupune ca resursele energetice nu sunt folosite pentru a bloca anumite tendinte sau pentru a ascunde anumite lipsuri, ci pot fi utilizate tocmai in activitatea profesionala.

E o problema de decizie personala pentru care dintre ele optam, alegerea putand sa varieze si in functie de moment si de sarcina. Important e sa intelegem ca nimeni nu e perfect, dar ca orice e perfectibil.