"Consumatorii ar trebui sa beneficieze de acelasi nivel de protectie, in ciuda diferentelor dintre canalele de distributie. Pentru a garanta ca se aplica acelasi nivel de protectie, iar consumatorii pot beneficia de standarde comparabile, in special in ceea ce priveste informatiile comunicate, este esential sa existe conditii de concurenta egale intre distribuitori", se prevede in document.
"Produsele de asigurare pot fi distribuite de diferite categorii de persoane sau institutii, cum ar fi agenti, brokeri si agenti de asigurari bancare, intreprinderi de asigurare, agenti de turism si societati de inchiriat autovehicule. Egalitatea de tratament intre categoriile mentionate anterior si protectia consumatorului impun ca toate acele persoane sau institutii sa se afle sub incidenta prezentei directive".
Conform directivei, "distributie de asigurari" inseamna orice activitate care consta in consultanta cu privire la contracte de asigurare, propunerea de astfel de contracte sau desfasurarea altor actiuni pregatitoare in vederea incheierii unor astfel de contracte, in incheierea unor astfel de contracte sau in asistenta pentru gestionarea sau derularea unor astfel de contracte, in special in cazul unei solicitari de despagubiri, inclusiv furnizarea de informatii privind unul sau mai multe contracte de asigurare in conformitate cu criteriile selectate de consumatori pe un site web sau prin alte mijloace de comunicare si alcatuirea unui clasament al produselor de asigurare, inclusiv comparatii de pret si de produse, sau o reducere la o prima, in cazul in care consumatorul are posibilitatea de a incheia in mod direct sau indirect un contract de asigurare prin utilizarea unui site web sau a altor mijloace de comunicare.
"Intermediar de asigurari" inseamna orice persoana fizica sau juridica, alta decat o intreprindere de asigurare sau reasigurare ori angajatii acesteia si alta decat un intermediar de asigurari auxiliare, care initiaza sau desfasoara, in schimbul unei remuneratii, activitati de distributie de asigurari.
Statele membre vor trebui sa instituie si sa faca publice mecanisme care sa le permita sa controleze efectiv si sa evalueze cunostintele si abilitatile intermediarilor de asigurari si reasigurari si ale angajatilor intreprinderilor de asigurare si de reasigurare si ai intermediarilor de asigurari si de reasigurari, pe baza a cel putin 15 ore de formare sau pregatire profesionala anual, tinand seama de natura produselor vandute, tipul de distribuitor, rolul pe care il indeplinesc si activitatea desfasurata in cadrul distribuitorului de asigurari si reasigurari.
De asemenea, persoanele fizice care lucreaza intr-o intreprindere de asigurare sau de reasigurare sau pentru un intermediar de asigurari sau reasigurari si care desfasoara activitati de distributie de asigurari sau reasigurari trebuie sa se bucure de o buna reputatie. Ca un minim necesar, acestea nu au antecedente penale sau echivalentul la nivel national in ceea ce priveste infractiuni penale grave care au adus atingere proprietatii sau alte infractiuni in domeniul financiar si nu au fost declarate anterior in faliment, cu exceptia cazului in care au fost reabilitate in conformitate cu dispozitiile de drept intern.
Inainte de incheierea unui contract, indiferent daca se acorda sau nu consultanta si indiferent daca produsul de asigurare face sau nu parte dintr-un pachet in conformitate cu articolul 24 din prezenta directiva, distribuitorul de asigurari trebuie sa ii furnizeze consumatorului informatiile relevante despre produsul de asigurare, intr-o forma usor de inteles, care sa permita consumatorului sa ia o decizie in cunostinta de cauza, tinand seama de complexitatea produsului de asigurare si de tipul de consumator.
Documentul de informare privind produsul de asigurare contine urmatoarele informatii:
- informatii cu privire la tipul de asigurare;
- un rezumat al acoperirii prin asigurare, cuprinzand principalele riscuri acoperite, suma asigurata si, daca este cazul, acoperirea geografica si un rezumat al riscurilor excluse;
- metodele de plata a primelor si durata platilor;
- principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitari de despagubiri;
- obligatii la inceputul contractului;
- obligatii pe durata contractului;
- obligatii in cazul solicitarii de despagubiri;
- durata contractului, inclusiv data de incepere si de incheiere a contractului;
- metode de reziliere a contractului.
Statele membre au obligatia de a transpune prevederile directivei in legislatia nationala in termen de 24 de luni de la publicarea in Jurnalul Oficial al UE.
Descarcati aici documentul integral.