Pe fondul numeroaselor avarii inregistrate la autovehiculele asigurate CASCO din cauza neindeplinirii obligatiilor impuse de lege de catre administratorul drumului public, litigiile intemeiate pe cuprinsul normelor raspunderii civile delictuale si avand drept parati autoritatile administratiei locale ocupa un loc semnificativ pe rolul instantelor de judecata.
Dosarele de dauna transformate in spete se intemeiaza de cele mai multe ori pe situatii precum: starea tehnica necorespunzatoare a drumurilor publice (gropi la nivelul carosabilului sau formate in jurul gurilor de canalizare; portiuni de carosabil lipsa sau degradate sub forma de fisuri/crapaturi; santuri in carosabil formate de-a lungul liniei de tramvai etc.); semnalizarea necorespunzatoare sau nesemnalizarea drumului public; nesemnalizarea lucrarilor pe drumul public etc.
Mai mult decat atat, precizam doua dintre temeiurile de drept invocate de reclamanti in sustinerea actiunii in regres, respectiv art. 5 alin. 6 din OuG nr. 195/2002: "In cazul producerii unui eveniment rutier, ca urmare a starii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, conventional, civil sau penal, in conditiile legii", si alin. 2 din aceeasi Ordonanta de urgenta: "[...] administratorul drumului public sau, dupa caz, antreprenorul ori executantul lucrarilor, este obligat sa semnalizeze corespunzator, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stanjeneste sau pune in pericol siguranta circulatiei si sa ia toate masurile de inlaturare a acestuia".
Cu toate acestea, practica ne-a demonstrat ca procesele sunt anevoioase, atat din punct de vedere al probatoriului greu de administrat, cat si al punerii in executare silita a titlurilor executorii obtinute.
Un alt aspect interesant si dezbatut in materia cauzelor avand ca obiect recuperarea sumelor achitate ca urmare a producerii riscului asigurat il reprezinta calitatea procesuala pasiva a unitatilor administrativ-teritoriale.
Astfel, pentru a nu mai exista controverse la nivelul instantelor de judecata din Romania, Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat ca, in conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, doar unitatea administrativ teritoriala are calitate procesuala, avand personalitate juridica, si nu Consiliul Local sau Primaria, care nu sunt entitati cu personalitate juridica, ci organ deliberativ, respectiv structura executiva a unitatii administrativ-teritoriale, neavand capacitate de folosinta a drepturilor civile pentru a fi parte in judecata. Asadar, chiar daca in contractul de asistenta juridica semnat de Primar, in mod formal este indicat faptul ca acesta reprezinta Consiliul Local Jimbolia si Primaria Jimbolia, in realitate el semnand in numele unitatii administrativ teritoriale, care este Orasul Jimbolia, pentru ca, potrivit art. 21 alin. (2) si art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Primarul reprezinta unitatea administrativ teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane ori straine, precum si in justitie. Cu alte cuvinte, calitatea procesuala in cauza o are Orasul Jimbolia, si nu Primaria Jimbolia (Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012, pronuntata in recurs de Sectia a II-a civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie avand ca obiect completarea hotararii, in sensul admiterii cheltuielilor de judecata).
Acestea fiind spuse, actiunile in regres trebuie sustinute in continuare cel putin pentru motivul ca autoritatile statului sunt datoare in a-si indeplini obligatiile legale de furnizare a serviciilor publice catre cetatenii sai, dar si cele de respectare a prevederilor Noului Cod Civil care statueaza: "Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa".
Avocat Alexandra DUNAREANU