Ar fi compensarea directa avantajoasa pentru piata romaneasca de RCA?

In cadrul mecanismelor de compensare directa pe raspundere civila auto, companiile de asigurari gestioneaza daunele propriilor clienti. Cu alte cuvinte, in cazul in care ai fost accidentat din vina altui sofer, propriul asigurator RCA te va despagubi, urmand sa recupereze contravaloarea daunei de la asiguratorul partii vinovate. Aceasta procedura, in teorie, ar trebui sa conduca la o concurenta corecta intre jucatorii din piata si la cresterea calitatii serviciilor - daca serviciile nu sunt de calitate, clientul se va muta la alt asigurator.

In modelul clasic de despagubire pe RCA, cum este si cel din Romania, calitatea serviciilor este foarte putin relevanta pentru asigurat, deoarece nu el este beneficiarul direct al politei pe care o incheie. In cazul in care sufera o dauna, se indreapta catre asiguratorul partii adverse, pentru care reprezinta doar un pagubit si nu un client.

De asemenea, specialistii au considerat ca, in relatia directa cu propriul asigurator, tentatia de a comite o frauda este mai mica, desi alte linii de asigurari, precum CASCO sau property au demonstrat contrariul.

Mai mult decat atat, prin aceeasi relatie directa, ar fi mai usor pentru asigurator sa-si convinga clientul sa opteze pentru anumite unitati reparatoare, medici, spitale sau avocati cu care compania are parteneriate incheiate, scazand astfel costurile cu despagubirile.

Tari in care este utilizata compensarea directa

Cele enumerate mai sus au fost si motivele pentru care mai multe tari din Europa, printre care si unele cu traditie in asigurari, au adoptat in mod voluntar acest sistem.

Franta este, probabil, cel mai de seama exponent al metodei compensarii directe pe RCA. Procedura este operationala din 1965, fiind rezultatul unui acord incheiat intre asiguratorii ce vindeau RCA. Este important de mentionat ca acesta nu este o procedura obligatorie pentru clienti, insa a devenit utilizata pe scara larga. De asemenea, din 2002, schema include si proceduri de management al daunelor pentru vatamari corporale si deces. In prezent, 80% din daunele pe RCA sunt solutionate prin compensare directa.

O situatie similara exista si in Italia, unde asiguratorii auto au incheiat un acord in acest sens inca din 1978, insa a capatat, in 2007, caracter obligatoriu, procedura fiind reglementata printr-o lege speciala.

De asemenea, schema de compensare directa mai este utilizata si in Spania, Portugalia, Belgia sau Rusia, in timp ce tari precum Polonia sau Turcia se afla in faza incipienta implementarii acestei proceduri.

Sistemul a fost adoptat si in anumite state americane si provincii din Canada, insa nu este utilizat la nivel national.

Modul de functionare al compensarii directe

In principiul, exista doua forme pe care le ia gestionarea daunelor in sistemele de compensare directa: pe baza de costuri efective sau pe baza de comision (forfait).

Spre exemplu, in cardul sistemului francez exista mai multe sectiuni, in functie de valoarea daunei, numarul de parti pagubite sau cuantumul daunelor pentru vatamari corporale. Schema de baza prevede insa ca asiguratorul care gestioneaza dauna clientului (agentul) primeste un comision fix de la asiguratorul partii vinovate, calculat anual de IRSA (un consortiu de asiguratori) pe baza datelor statistice si calitative si care nu depinde de valoarea daunei in cauza. Astfel, agentul va avea o pierdere de fiecare data cand dauna achitata depaseste aceasta valoare prestabilita, respectiv un castig atunci cand plateste mai putin. Platile sunt efectuate prin intermediul unui organism de clearing.

Sistemul pe baza de costuri a fost activ in Italia, pana la devenirea obligatorie a acestei proceduri. Metoda consta in rambursarea lunara de partea asiguratorul vinovatului catre agent a valorii integrale, inclusiv a daunelor pentru vatamari corporale si marfa transportata. Si Italia a trecut totusi la sistemul pe baza de forfait incepand cu 2007.

Compensarea directa, o posibila solutie pentru piata romaneasca?

Si in Romania, acest sistem a fost luat in calcul, mai intai prin vocile unor reprezentanti ai pietei de asigurari si, mai tarziu, chiar de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, entitatea ce reglementa piata la acel moment.

Schema propusa consta in implementarea unui sistem similar celui din Italia, in care stabilirea raspunderii se facea pe baza criteriilor de determinare a responsabilitatii partilor implicate in accident, in conformitate cu prevederile legale privind circulatia pe drumurile publice, dar si a cazurilor stabilite de supraveghetor si UNSAR in cadrul procedurii de constatare amiabila.

Atunci, ca si in prezent, pe rolul instantelor de judecata se aflau foarte multe dosare de regres administrativ pe CASCO, din cauza unor asiguratori RCA care refuzau sa plateasca despagubirile sau reduceau compensatiile datorate sub diferite pretexte.

Astfel, pentru a diminua numarul de dosare solutionate in instantele de judecata, acest sistem de compensare ar trebui strict reglementat, propunerea autoritatii de supraveghere fiind, la momentul respectiv, incheierea unui acord care sa prevada procedurile de solutionare a acestor dosare si infiintarea unui Centru de compensare, fie ca entitate separata, fie ca departament in cadrul UNSAR.

Acesta ar gestiona raporturile dintre asiguratori in cadrul sistemului de despagubire directa, compensarile calculandu-se pe baza costurilor medii cu daunele pe RCA la nivelul anului anterior. Valorile medii urmau a fi stabilite de entitatea de supraveghere si de UNSAR si comunicate pentru fiecare an printr-un ordin emis de autoritatea de supraveghere.

Pro si contra compensarii directe

Totusi, ceea a ramas neclar este efectul pozitiv asupra preturilor si a costurilor cu despagubirile. In primul rand, o concurenta mai mare pe calitatea serviciilor implica cheltuieli mai ridicate, nicidecum mai mici. Pentru ca un asigurator isi deserveste propriul client, tinde sa fie mai permisiv si generos cu acesta din urma decat cu un tert pagubit. Daca adaugam si faptul ca asiguratorul isi va recupera contravaloarea pagubei de la cel al partii vinovate intr-un eventual sistem bazat pe costuri, atunci nu exista niciun motiv sa fie chibzuit cu despagubirea. Dimpotriva, ar fi un instrument de a pune presiune pe concurenti, fapt care se poate intoarce impotriva lui in orice moment, dand nastere astfel unui cerc vicios in care are de suferit, in ultima instanta, tot clientul.

In concluzie, schemele de compensare directa ar fi solutia ideala pentru a creste calitatea serviciilor si, pe termen lung, pot avea efecte pozitive si asupra preturilor. Pe termen scurt insa, efectele sunt greu de cuantificat, dar pot fi macar estimate pe baza experientelor tarilor ce au adoptat deja acest sistem. Depinde foarte mult de relatia dintre companiile de asigurari, cadrul legislativ, respectiv acordurile ce trebuie incheiate si, nu in ultimul rand, de bunul simt al celor implicati.