Dintre tendintele actuale manifestate in cele mai multe tari din lume, determinate, in principal, de lipsa de sustenabilitate a sistemelor de tip pay-as-you-go (PAYG), pot fi mentionate:
a. trecerea responsabilitatii de la stat catre angajator si angajat, ceea ce implica si transferul administrarii de la stat catre sectorul privat;
b. trecerea de la sistemele nefinantate ("unfunded") la sisteme finantate ("funded") - in cazul fondurilor de pensii constituite de angajatori si chiar de stat;
c. trecerea de la planurile de pensii de tip "defined benefit" (DB) la cele de tip "defined contribution" (DC), odata cu transferul riscului investitional de la fondul de pensii la investitor, respectiv beneficiarul pensiei;
d. reglementarea stricta, prudentiala si transparenta privind activitatea fondurilor de pensii.
Sistemelor publice de pensii le sunt caracteristice redistribuirea si asigurarile sociale. Acest lucru este echivalent cu obligatia statului de a se asigura ca toti cetatenii, in special cei in varsta, detin in perioada pensionarii resursele necesare pentru a-si acoperi nevoile de trai, cel putin la un nivel minim.
Pensiile pot proveni si din alta sursa decat de la stat. Ele pot reprezenta un mecanism de redistribuire pentru transferarea resurselor de la segmentele sociale instarite spre cele mai sarace, care nu isi pot permite economii pentru a-si crea rezervele necesare. Desi redistribuirea nu este o conditie a sistemelor de pensii, ele diferentiaza schema de pensii de schema de "asigurare sociala". In general, schemele bazate pe redistribuire prevad sau ar trebui sa prevada un nivel minim al pensiei.
Foarte importanta in construirea unui sistem robust de pensii este incurajarea economiilor. Teoria economica demonstreaza faptul ca orice tara are nevoie de economii pentru formarea de capital; populatia are nevoie de economii pentru a le putea folosi in perioada in care nu mai obtine venituri. Aceasta stimulare se poate realiza prin masuri legislative incurajatoare, cum ar fi facilitati fiscale, reguli privind contributii obligatorii, incurajarea populatiei pentru cresterea ratei de economii etc. care, in final, vor determina beneficii pe termen lung atat pentru populatie, cat si pentru intreaga economie. Pentru a se realiza acest deziderat este necesara si modificarea comportamentului indivizilor pentru a obtine rezultatele dorite, respectiv educarea pentru economisirea in timpul vietii active, care sa aiba ca scop folosirea lor in perioada de pensionare. Schema de pensii permite indivizilor sa adopte un model de consum bazat pe ciclul de viata, protejand astfel indivizii nesofisticati. La nivel corporatist, pensiile pot fi considerate drept o plata amanata a unei parti din salariu. Alaturi de aceasta, prin politica pe care o promoveaza, companiile pot influenta si modifica comportamentul angajatilor, contribuind cu anumite sume ce se investesc pentru a fi siguri ca angajatii nu vor avea probleme financiare in perioada de pensionare. Cand nu sunt obligatorii, schemele de pensii corporatiste pot fi si un element de atractie pentru o companie, de retentie a personalului etc.
Pe de alta parte, unii cercetatori sugereaza faptul ca sistemele de asigurare sociala ar trebui sa incurajeze munca in defavoarea pensionarii timpurii, idee preluata deja de multe guverne ca solutie pentru a preveni criza sistemelor de pensii bazate pe sistemul PAYG. Metodele de finantare, descrise in general drept PAYG sunt finantate si se bazeaza pe redistribuirea fondurilor, deci nu presupun investitii de-a lungul unei perioade de timp indelungate. Cresterea varstei de pensionare este foarte mult luata in considerare de numeroase tari, ba chiar se preconizeaza o trecere treptata spre pensionare, respectiv o perioada de cativa ani in care sa se lucreze "part-time".
Spre deosebire de aceasta, principiul de baza al schemelor de pensii finantate este de a constitui fonduri care se investesc corespunzator pentru a sprijini consumul viitor chiar si in cazul pensionarii timpurii (anticipate).
Sistemele de pensii pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Daca avem in vedere beneficiile promise si modul in care promisiunile sunt finantate, putem vorbi de doua tipuri de planuri: defined benefit (DB) si defined contribution (DC). Sponsorii planurilor sunt sub presiunea inovarii unor scheme de pensii adecvate pentru angajati care, pe de o parte, sa asigure anumite venituri sigure si, pe de alta parte, care sa imparta in mod echitabil riscul investitional intre sponsor/fond de pensii si beneficiari. In prezent, planurile de tip DB sunt sub presiune, datorita schimbarilor legislative, a mediului defavorabil, a nivelurilor castigurilor din investitii din ultimii ani si a constientizarii privind costurile acestora intr-un mediu cu o dobanda redusa. Ca urmare, atentia se indreapta din ce in ce mai mult spre planurile de tip DC.
Click aici pentru detalii!
Violeta CIUREL
General Manager, Global Pension, ING Group