Automotivarea sau... Despre motivare, putin altfel...

Ca si manageri, va puneti cu siguranta problema motivarii celor din subordine. Ca si angajati, apreciati cand conducerea foloseste diverse strategii pentru a va motiva (fie ele materiale - bonusuri, prime, fie alte modalitati alternative - laude, premii, promovari) sau va plangeti ca nu sunteti suficient de motivati in cadrul companiei in care lucrati. Este adevarat ca motivarea este importanta, dovada incontestabila facand-o numeroasele programe si tehnici folosite de manageri, cu efecte pozitive cuantificabile asupra randamentului si productivitatii, dar si scaderea drastica a eficientei angajatilor in lipsa acestora. Fara a incerca sa diminuam importanta tehnicilor de motivare, vrem sa atragem atentia asupra unui aspect pierdut poate uneori din vedere, dar esential (pentru ca, in ultima instanta, suntem raspunzatori de succesul nostru profesional): automotivarea.

Sa fii capabil sa te automotivezi inseamna sa stii sa iti mobilizezi si sa iti directionezi resursele si sa iti sustii energetic activitatile pana la atingerea scopului.

Automotivarea se afla in stransa legatura cu stima de sine si cu imaginea de sine. Tocmai de aceea, o tehnica ce poate avea efecte de automotivare este cea a compararii sociale - sa ne comparam cu cei din jur. In literatura de specialitate, se vorbeste despre comparare sociala ascendenta (cu cineva mai bun decat noi intr-un anumit domeniu) si descendenta (cu cineva situat la un nivel inferior nostru dintr-un anumit punct de vedere). Ambele forme ne pot motiva: compararea ascendenta ne ajuta sa ne depasim limitele, incercand sa ajungem la nivelul persoanei cu care ne comparam, iar compararea descendenta ne confirma propria valoare si ne poate creste increderea in noi.

Exista insa si "reversul medaliei": daca ne comparam cu cineva mult peste capacitatile noastre, putem esua in incercarea de a-i egala performantele, ceea ce va avea un efect demotivator puternic; tot asa, daca ne raportam la o persoana mult sub nivelul nostru, putem inceta sa evoluam, gandindu-ne ca oricum suntem superiori, ba chiar e posibil sa nu ne mai folosim resursele la intreaga lor capacitate.

De aceea, este necesar sa echilibram situatia, prin folosirea ambelor modalitati: raportandu-ne atat la cei sub nivelul nostru, cat si la cei superiori noua dintr-un anumit puncte de vedere, vom avea o imagine mai apropiata de realitate a capacitatilor noastre, straduindu-ne totodata sa ne depasim nivelul prezent.

Complementar compararii cu ceilalti, este important sa ne comparam cu noi insine, in diverse momente de timp. Pentru aceasta insa, este nevoie de o autoanaliza atenta si lucida, pentru a ne putea stabili propriul nivel de dezvoltare si de competenta intr-un anumit domeniu si pentru a recunoaste in fata noastra insine daca in timp am evoluat sau daca am ramas la acelasi grad de performanta ca in trecut. Un efect automotivator puternic il are situatia in care observam la noi insine o evolutie pozitiva de-a lungul timpului, si ne propunem ca in viitor sa atingem un nivel mai inalt de performanta, sa ne autodepasim, si continuam sa ne monitorizam evolutia.

La fel, in procesul de automotivare este important modul in care atribuim succesul si esecul. Ne motiveaza sa atribuim succesul unor factori interni, stabili ("Am reusit pentru ca sunt un bun profesionist"), iar esecul - unor factori externi, temporari ("Nu am vandut atatea polite de asigurari facultative cate imi propusesem pentru ca, in aceasta perioada, din cauza crizei economice, vanzarile merg mai prost"). Situatiile inverse au efecte demotivatoare puternice: cand atribuim succesul unor factori exteriori si temporari ("Am avut noroc de data asta, de aceea am vandut atatea polite de asigurare"), iar esecul - unor trasaturi de personalitate, stabile ("Sunt un agent de vanzari prost si ineficient, nu am aptitudini de vanzator"). Fiecare dintre noi avem cate o astfel de modalitate de a atribui succesul si esecul. Este important sa descoperim pe care dintre ele o folosim in prezent, iar daca nu este una optimista, care ne energizeaza si ne impulsioneaza sa ne atingem obiectivele in ciuda dificultatilor, sa o schimbam, in mod constient, asa incat discursul interior sa fie unul pozitiv si motivant.

Acestea sunt doar cateva mijloace simple pentru a ne automotiva, pentru a ne sustine singuri in activitatea noastra profesionala, pentru a ne canaliza eforturile spre atingerea obiectivelor profesionale, chiar si atunci cand ar parea ca din exterior nu primim toate stimularile necesare pentru a fi motivati.

Apoi, chiar si daca managementul companiilor ar folosi modalitati eficiente de motivare, in cazul unui angajat care deja stie sa se automotiveze, efectele acestora sunt mult mai puternice, fiind amplificate. In cazul in care individul nu stie sa isi sustina singur activitatile si sa isi mentina interesul ridicat pana la atingerea obiectivelor profesionale, tehnicile de motivare nu pot avea decat efecte temporare si mult diminuate.