Asiguratori RCA vs. reparatori. Un razboi de castigat de catre asiguratori

2017. Elaborare Lege 132/2017 si Norma aferenta. Se doreste, in atelierele ASF, pe buna dreptate, o lege formulata in jurul persoanei prejudiciate, al drepturilor, dar si al obligatiilor acesteia. Aceasta este cheia citirii noii legi.

Se da posibilitatea persoanelor pagubite sa foloseasca, in dovedirea pretentiilor, documente emise de reparatori autorizati. Sistemele de specialitate, cu preturile de referinta folosite de ele, constrangatoare, de altfel, si pentru asiguratori, nu mai au exclusivitate ca mijloc de calcul al pretentiilor si despagubirii.

Se pastreaza, aparent fara finalitate si continut, criteriul folosirii de catre asigurator, la calculul despagubirii, a preturilor de referinta pe piata ale pieselor si materialelor, manoperei si inchirierii de vehicule.

Din pacate, slaba educatie a persoanelor prejudiciate cu privire la obligatiile lor legale in relatia cu asiguratorii RCA, precum si comoditatea lor sunt speculate, la propriu, de unii reparatori, prin cesiuni convenabile.

Se insala cine crede ca, facand aceste modificari, legiuitorul nu a devenit constient de nevoia unui echilibru intre persoana prejudiciata si asigurator. Regula generala spune ca o libertate mai mare vine cu responsabilitati mai mari.

Din pacate, de atunci, filosofia legii nu a putut fi explicata pietei de asigurari nici macar de creatorii legii. Eliminand dictatura preturilor sistemelor de specialitate, legiuitorul nu a dorit, desigur, specula cu pretentiile persoanelor prejudiciate si nici nu a avut grija liberului acces pe piata reparatiilor al reparatorilor independenti.

Scopul sau a fost usurarea accesului protagonistului, persoana pagubita, responsabila si diligenta, la preturi si tarife rezonabile. De unde acest criteriu al diligentei si aceasta nevoie?

In preajma aparitiei Legii RCA, in aplicarea Solvency II, Ghidul din 2016 al ASF de bune practici pentru instrumentarea dosarelor de dauna auto anticipa obligatia persoanei prejudiciate ca, odata informata corect, sa adopte decizii rationale cu privire la reparatie.

Ulterior, cu gandul la posibile presiuni ale asiguratorilor asupra persoanelor prejudiciate, ASF tinde sa descurajeze folosirea la reparatii a pieselor alternative, mai ieftine, desi legislatia RCA nu face distinctia intre acestea si piesele de origine, impunand doar folosirea de piese noi, iar legislatia speciala a reparatiilor nu face nici ea distinctia intre piesele de origine si cele alternative, din perspectiva substituibilitatii.

S-a inteles, insa, foarte bine si puterea nou dobandita a reparatorilor si potentialul conflict de interese intre acestia si persoanele pagubite, interesate sa efectueze reparatia la un cost rezonabil, care sa fie facut usor opozabil asiguratorilor RCA. Un indiciu este obligatia legala a asiguratorului RCA de a informa persoana prejudiciata ca, pentru efectuarea reparatiei, poate alege orice unitati reparatoare auto, fara nicio restrictie sau constrangere NU DOAR din partea asiguratorului, DAR SI, MAI ALES, a unitatii reparatoare auto careia i se adreseaza.

Plasa de siguranta a ramas intotdeauna prevederea legata de preturile de referinta pe piata, prezenta si anterior, in art.21, alin.2 din OUG 54/2016, dar prea putin avuta in vedere atunci, cand preturile de referinta erau asociate cu cele oferite de sistemele de specialitate.

Dand persoanei pagubite o libertate mai mare, legiuitorul a trebuit, insa, sa formuleze si parghii de echilibru impotriva abuzurilor si, in acest scop, a editat art.22, alin.6 din Norma RCA, expresie naturala a art.22, alin.2 din Lege, facand astfel opozabile persoanei prejudiciate limitele asiguratorului: preturile de referinta pe piata de la momentul producerii riscului.

Se seteaza astfel pentru persoana prejudiciata un standard important, inspirat din art.1534, alin.2 Cod Civil, acela al bunului proprietar, cumparator diligent si serios pe piata de servicii de reparatie.

Acesta trebuie sa stie ca este obligat sa isi formuleze el insusi pretentiile cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 si ca doar acele pretentii care respecta aceste dispozitii pot fi luate de asiguratori ca baza de calcul al despagubirii.

Sarcina este realizabila de catre persoana pagubita, care trebuie sa actioneze prudent si diligent in determinarea cat mai corecta a preturilor de referinta pe piata, cum ar face-o in cazul in care contravaloarea reparatiilor si a lipsei de folosinta ar trebui suportate de ea.

Fundamentul acestei cercetari, in ce priveste piesele de schimb, nu poate fi decat tipul si vechimea vehiculului si tipul de piese, de origine sau alternative, care raspund cel mai bine nevoilor persoanei prejudiciate.

Daca persoana prejudiciata trebuie sa faca macar dovada unei cercetari de piata rezonabile, asiguratorul, profesionist, are standarde mai drastice. Oferta sa de despagubire trebuie sa contina un calcul detaliat si sa indice surse de referinta ale preturilor si tarifelor folosite.

Mai usoara in ce priveste tarifele de manopera si cele de inchiriere, sarcina de a determina preturile de referinta pe piata in ce priveste piesele si materialele se dovedeste dificila, desi bazele de date pentru cercetari statistice, proprii sau publice, sunt la indemana, ca surse de referinta in sensul legii. BAAR reuseste sa publice astfel de statistici, pentru a facilita tuturor celor implicati accesul la aceste referinte, dar doar in ce priveste tariful de manopera si cel de inchiriere.

Asiguratorii insisi, in lipsa de altceva si de idei, folosesc pentru piese, in mare masura, preturile de referinta furnizate de aceleasi sisteme de specialitate. Este, insa, posibil un studiu de specialitate care sa furnizeze preturi de piese, ajustand preturile pieselor de origine sau alternative, pornind de la anticiparea, cu metode statistice, a comportamentului cumparatorului prudent si diligent de servicii de reparatie, in functie de aceleasi criterii: tipul si vechimea vehiculului si tipul de piese necesare pentru reparatie, de origine sau alternative, legal interschimbabile.

Calculul furnizat de acest sistem poate sta la baza evaluarii initiale a daunei, ceruta de lege, permitand ca aceasta sa fie adusa la cunostinta persoanei pagubite, in etapa de constatare, fara a fi considerata oferta. Asiguratorul poate astfel sa "vanda" mai usor despagubirea, validand evaluarea initiala prin devize concrete de reparatie, fie ele si ale reparatorilor colaboratori. In acelasi timp, se pune in garda persoana prejudiciata asupra obligatiilor sale, cu efecte asupra unei posibile cesiuni viitoare a drepturilor sale.

Ulterior, acelasi studiu va sta si la baza ofertei de despagubire, cand indicarea unor surse de referinta este obligatorie, ca mijloc de validare a ofertei, alaturi, eventual, de alte devize/oferte concrete de reparatie, pentru a pune in dificultate un reparator-cesionar, de exemplu, in perspectiva unui viitor litigiu.

Asiguratorii nu au altceva de facut decat sa se opuna, creand o jurisprudenta favorabila, cu argumente precum cele de mai sus, si asumandu-si rolul de educator al persoanelor prejudiciate, supuse ele insele unor riscuri, in calitate de cedenti.

Exista si corolare, precum posibilitatea de a opune criteriul cumparatorului diligent si relatiilor dintre asiguratori, in cazul regreselor dintre ei. Nu e usor, dar nici greu, de asemenea, sa faci pasul spre a te gandi ca legea RCA vede obligatia asiguaatorului de a stabili despagubirea ca pe una existenta in considerarea persoanei pagubitului, cu urmari interesante.

E nevoie doar de imaginatie si indrazneala.

Acest material a fost publicat initial in Revista PRIMM Asigurari & Pensii (click pentru vizualizare) din luna mai 2020.