RISCUL DE PIATA pe radarul managementului romanesc

Pentru foarte multi oameni cuvantul "risc" are inca un sens colateral negativ. Si totusi, riscurile pot fi reduse si controlate. Managementul riscului este o disciplina unica ce se dezvolta cu viteza si care a devenit un punct important in agenda politica, in mod particular cu privire la inspectia din ce in ce mai fina a pietelor financiare. Interese majore sunt adesea puse in joc. Primele de asigurare si planificarea sunt puse sub presiune, contractele de asigurare devin mai sofisticate, riscurile migreaza, iar tensiunea dintre interesul comercial al fiecarei societati de asigurare si masura in care sunt tratate riscurile ar trebui sa poata fi gestionate.

In numarul din iulie 2007 au fost tratate riscurile operationale, trecand acum la analiza riscurilor de piata in conditiile in care si autoritatea de supraveghere subliniaza in ultimul sau raport (Cap.II.1 din Raportul CSA 2006) importanta "necesitatii implementarii de catre societatile de asigurare a procedurilor de control intern si antifrauda, precum si a celor de management al riscului, mai ales in conditiile in care, de la 1 ianuarie 2007, in determinarea solvabilitatii lor se tine cont de capitalurile proprii de care dispun, direct influentate de rezultatele financiare obtinute".

Orice societate de asigurare se confrunta zilnic cu riscul de piata. Fluctuatiile cursului de schimb valutar, ale dobanzilor, ale preturilor activelor si bunurilor fac ca piata sa fie vulnerabila la pierderi financiare. Ca rezultat, venitul viitor este functie de incertitudinea care defineste lichiditatea si valorile activelor si pasivelor pe piata. In absenta unor valori de piata obiective pentru activele mai putin lichide, cum ar fi terenurile, constructiile sau imprumuturile bancare, riscul de piata nu este usor de evaluat. Mentinerea unor active suficiente care sa acopere rezervele tehnice trebuie facuta tinand cont de nivelul sumelor investite, moneda folosita, durata unei investitii, siguranta si rentabilitatea investitiilor, astfel incat veniturile rezultate sa fie suficiente pentru a produce lichiditatile necesare raspunderilor curente.

Ca parte a evaluarii resurselor financiare a unei societati, trebuie realizate scenarii limita sau teste de senzitivitate in concordanta cu sursele majore de risc identificate, precum si diverse scenarii ale manifestarii riscului de piata, corespunzatoare caracteristicilor portofoliului de active. Aceasta alegere este preferata proiectiilor financiare de tipul "cea mai buna estimare", pentru ca o societate care efectueaza astfel de teste de senzitivitate urmareste performanta unui instrument financiar in momente de criza si poate presupune, de exemplu, existenta urmatoarelor evenimente extreme plauzibile (sau inspirate din scenarii deja petrecute in alte tari):

• Ce se intampla daca rata dobanzii scade cu cel putin x%?
• Ce se intampla daca piata se prabuseste cu mai mult de y% anul acesta?
• Ce se intampla daca jumatate din instrumentele financiare din portofoliu isi termina contractele in al 5-lea an?
• Ce se intampla daca pretul energiei sau petrolul creste cu 100%?

Riscul ratei dobanzii se defineste ca fiind impactul defavorabil privind fluctuatiile in rata dobanzii asupra venitului net al dobanzii si asupra valorii economice a capitalului. Pentru 80% dintre societatile care practica asigurari generale in Romania, dobanda este sursa dominanta de venit (in Romania, in anul 2006, valoarea acestui tip de activ a avut o pondere de 38,4% in total active admise sa reprezinte rezervele tehnice nete la asigurari generale, inregistrand o crestere cu 47,56% in termeni reali fata de anul 2005, si 25% pentru asigurarile de viata). Deci, orice fluctuatie in rata dobanzii poate afecta profitabilitatea si solvabilitatea.

Riscul ratei dobanzii poate afecta:

- venitul net al dobanzii (este dobanda castigata minus dobanda platita de activele/pasivele purtatoare de dobanda);

- valoarea economica a capitalului (ce reprezinta valoarea curenta a activelor minus valoarea curenta a pasivelor plus/minus valoarea curenta a elementelor extra-bilantiere);

• volumul afacerii;
• nivelul primelor;
• riscul de lichiditate.

Riscul de micsorare a castigurilor ce rezulta din fluctuatia dobanzii si a volatilitatii acesteia afecteaza venitul net al dobanzii datorita perioadelor necorelate de expirare a termenelor investitionale a activelor si pasivelor.

In vederea reducerii riscului ratei dobanzii, structura bilantului trebuie gestionata in asa fel incat fluctuatiile din ratele de schimb a activelor si pasivelor sa fie bine corelata pentru a contribui la castiguri chiar si in medii volatile. Tehnicile folosite pentru a masura si monitoriza riscul ratei dobanzii sunt multiple, dar cateva sunt importante: VaR, analiza de tip Gap, simulari si folosirea seriilor Taylor in analize cantitative a sezitivitatii activelor. Exemple vor putea fi accesate pe site-ul www.1asig.ro/rm.

In stabilirea nivelului optim de expunere la riscul dobanzii, se pot analiza urmatorii factori:

• profitabilitatea (societatile de asigurare profitabile sunt capabile sa faca fata unui nivel mai ridicat al acestui risc);
• managementul (in definirea limitelor de expunere la acest tip de risc, un rol important joaca experienta managementului, precum si accesibilitatea la anumite baze de date si informatii; un management performant va fi cu siguranta mult mai capabil in a accepta/gestiona riscuri suplimentare);
• structura sistemului de management de risc din societate (un astfel de sistem eficient si interactiv poate permite unei societati sa-si asume mai multe riscuri; astfel, expertii de management de risc din societate pot detecta din timp orice manifestari precoce ale unor problematici de risc, luand masuri pentru evitarea unor dezechilibre majore);
• alte riscuri la care este expusa societatea (daca aceste "alte riscuri" exista, cum ar fi riscul de credit sau de lichiditate, atunci varianta cea mai indicata ar putea fi evitarea expunerii la riscul dobanzii, prin tinerea acestuia sub strict control).
  
  Obiectivele managementului de risc a ratei dobanzii pot fi dezvoltate in functie de riscurile pe termen scurt sau pe termen lung. Riscurile pe termen scurt afecteaza in primul rand venitul net al dobanzii, datorita fluctuatiilor nefavorabile ale dobanzii. Riscurile pe termen lung au un efect negativ asupra valorii economice a capitalului.
  
  De aceea, variatia venitului net al dobanzii este o masura a riscurilor pe termen scurt si se cuantifica prin aplicarea la fluctuatia nefavorabila a acestuia cu 1% a valorii sale pe piata curenta sau la suma totala a activelor. In acelasi timp, variatia valorii economice a capitalului reprezinta unitatea de masura a riscurilor pe termen lung si se masoara asemanator prin aplicarea fluctuatiei nefavorabile a valorii economice a capitalului cu 1%, la total active. Evaluarea riscului este asadar efectuata pornind de la doi parametri: volatilitatea venitului net al dobanzii si volatilitatea valorii economice a capitalului. Efectul fluctuatiilor ratei dobanzii asupra celor doi parametri poate fi nefavorabila, favorabila sau ambele, si pentru ca spatiul nu permite vom lua ca exemplu doar scenariul in care o crestere a ratei dobanzii are efect benefic asupra venitului net al dobanzii si un efect nefavorabil asupra valorii economice a capitalului:
  
• sa presupunem ca activele si pasivele au doar 4 perioade scadente, aflate la mijlocul urmatoarelor intervale: 0 - 6 luni; 7 - 12 luni; 1 - 3 ani; 4 - 7 ani;
  
  

  	0-6 luni	7-12 luni	1-3 ani	4-7 ani	Capital	Total
  Active	200			200		400
  Pasive		200	160		40	400
  Gap	200	(200)	(160)	200	(40)	0
  Gap cumulat	200	0	(160)		40	0

Cresterea ratei dobanzii duce evident la cresterea venitului net al dobanzii, insa valoarea activelor se reduce in perioada 4 - 7 ani, mult mai mult decat se reduc pasivele in perioada 1 - 3 ani. Scaderea activelor fiind mult mai pronuntata decat scaderea pasivelor, valoarea economica a capitalului este afectata negativ. O scadere a ratei dobanzii, in acest scenariu ipotetic, va avea un efect opus asupra venitului net al dobanzii (care va evolua nefavorabil) si asupra valorii economice a capitalului (efect benefic).

Dupa cum se observa, se evalueaza valoarea noua de piata a activului, determinata de conditiile economice ale scenariului respectiv, in functie de reactia acestuia la conditiile simulate. Beneficiile sunt limitate de gradul de aplicare a unui management eficient al activelor.

Unele dintre primele modele de management a activelor si pasivelor au fost dezvoltate de societati de asiguarare de viata si se axau in special pe riscul ratei dobanzii. Societatile de asigurari generale si-au dezvoltat si ele un sistem sofisticat de abordare a aceleiasi problematici, cunoscuta sub numele de Dynamic Financial Analysis (DFA).

Riscul cursului de schimb (FER) prin care fluctuatiile cursului de schimb valutar pot avea un efect asupra puterii financiare a unei societati. Volatilitatea pietei de schimb valutare este determinata de fluctuatiile continue ale cursurilor de schimb valutar.

Desigur ca tranzactiile in valute diferite aduc oportunitati, dar si ca riscuri. Fluctuatiile in cursurile de schimb afecteaza valoarea activelor si pasivelor care sunt denominate in acele valute. Astfel, FER apare atunci cand activele intr-o anumita valuta sunt mai mari/mici decat pasivele in acea valuta. Aceasta situatie creeaza asa-numita "pozitie deschisa" a FER. Aceasta pozitie expune societatea la castiguri/pierderi atunci cand fluctuatiile cursului de schimb sunt mai mari/mici decat cursul monedei locale sau euro (ca moneda de referinta EU).

Cea mai simpla metoda de gestionare a FER este minimizarea "pozitiilor deschise" prin aducerea lor la zero sau aproape de zero, nefiind posibila eliminarea lor completa.

Managementul riscului de piata va fi dezvoltat pe site-ul www.1asig.ro/rm, prin prezentarea strategiei si sistemelor de control corespunzatoare acestui tip de risc.