Quid prodest?

Dany Herman

Cui foloseste? La ce bun? Iarasi schimbam? - sunt cuvintele pe care le auzim, rostim, gandim fiecare zilnic, in societatea noastra instabila, confuza, fara modele de viata solide, in care prima poezie invatata de copii ne indeamna sa incalcam porunca a 8-a a decalogului biblic si in care toti cautam sa ne trimitem urmasii in strainatate, cat mai departe, in timp ce noi... ne pregatim sa stingem lumina.

Este binecunoscut finalul discursului rostit de Farfuridi la intrunirea electorala (actul al treilea al comediei "O scrisoare pierduta"): "Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica. Ori sa nu se revizuiasca, primesc! Dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale..."

Prin 1995, cand am inaugurat prima mea societate de brokeraj in asigurari, cand conducerea supraveghetorului de atunci ne-a intrebat de ce avem nevoie de acordul lui, noi ne-am justificat prin faptul ca ne doream acordul si suportul sau ca organism independent de certificare si control. Il vedeam, asadar, ca pe un factor de echilibrare a pietei asigurarilor, un promotor al intereselor furnizorilor de produse de asigurare si al brokerilor deopotriva. Tinta era transformarea intr-un factor independent, privit nu doar in calitatea de distributori ai acestor produse, dar de promovare reala "door to door" a conceptului de asigurare, a necesitatii intelegerii asigurarii ca principiu modern de viata si toate astea in folosul cetateanul roman.

Asta ne dorim si acum. Nu cred ca exista vreo persoana implicata in domeniul asigurarilor care sa vrea sa lucreze intr-o jungla fara reguli unde, poate, singurul principiu ar fi cel a fortei si nu al respectului fata de lege si fata de noi insine.

De atunci a curs, insa, multa apa pe Dunare. Piata de brokeraj a depasit 50% din vanzarile asigurarilor, asiguratorii internationali au venit, au crescut, piata distribuitorilor de asigurari, intermediarii s-au tot cernut, au aparut altii noi, s-au dezvoltat parteneriate, s-au destramat si toate in scopul imbunatatirii permanente a sistemului de asigurari, ad integrum, urmand, de altfel, o tendinta europeana.

Atunci, de unde apar necazurile? De ce sunt necesare schimbari radicale? De ce anumiti brokeri mari se simt in pragul prapastiei? De ce atatea plangeri din partea clientilor asigurati? De ce asiguratorii se prezinta cu rapoartele frumos impachetate, dar la primul control ies la iveala problemele? De ce atat de multe schimbari de personal si demiteri? De unde alti profesionisti? Unde sunt ei formati? Cat de relevanta este materia studiata in cadrul pregatirii obligatorii si cata aplicabilitate are? De ce doar unii trebuie sa o aplice, in special intermediarii, si nu toti? De ce atatea procese in instanta pe tema asigurarilor? De ce sa creasca primele? De ce sa scada comisioanele? De ce s-au specializat unii furnizori de asigurari numai pe clasele obligatorii? De ce nu vedem o evolutie a produselor de asigurare? De ce scad vanzarile asiguratorilor de viata? De ce bancile nu accepta asigurarile creditelor date clientilor de la toti asiguratorii avizati de ASF? De ce brokerii trebuie sa afiseze comisionul pe polita de asigurare, iar un broker de credite, un agent imobiliar sau un dealer auto nu? De ce nu isi achita la timp toti asiguratorii facturile? De ce numai unele service-uri auto isi primesc banii la timp? De unde bani pentru publicitate daca nu sunt bani pentru despagubiri? De ce exista 10% frauda constatata in asigurari? Au fost descoperiti cei care coordoneaza acest jaf? De unde este el acoperit ulterior? Oare scaderea comisioanelor va duce la ieftinirea politelor sau la plata mai rapida a daunelor? Oare cati brokeri vor fi afectati in mod real de scaderea comisioanelor si, de fapt, ce retele de asistenti dispar? De ce sa nu poata vinde brokerii si alte produse financiare, conexe asigurarilor, precum in alte tari europene? In acelasi timp, ne place sa invocam principiile europene. Ce este si ce nu este bine sa adoptam din legislatia europeana? De ce societatile de asigurari nu au lichiditatile necesare? De ce, la noi, asiguratorilor le este frica de noile prevederi/controale/reglementari europene, iar celor din Occident nu? De ce clientul autohton are din ce in ce mai putina incredere in sistemul de asigurari? De doreste disparitia brokerajului? La ce ar ajuta? Ii doreste cineva raul ? Cine de cine se foloseste? Quid prodest?

Oare poate raspunde cineva concis la toate aceste intrebari? Da. Raspunsurile exista, sunt subintelese si acceptate in mod tacit, insa nimeni nu are curajul sa le enunte cu voce tare.

Indiferent cine conduce o firma de brokeraj, o societate de asigurari sau supraveghetorul, toti suntem direct implicati si afectati de labirintul creat, cu sau fara voia noastra.

Si totusi, asa ar trebui sa inceapa curatenia?

Poate ca, citindu-l pe Mircea Eliade (unul dintre cei mai sensibili observatori, analisti si cu putere de sinteza profesori romani privind caracterul individului raportat la cel de grup), am intelege ca regulile de forta, exterminatorii si generatoare de panica nu au rezultate. Dorinta de schimbare in bine trebuie sa vina de la noi insine. Iar daca, in momentul de fata, una din doua polite este vanduta de un broker, asta se datoreaza faptului ca clientii (indiversitatea lor), inteleg, totusi, unde gasesc sprijinul adecvat. Nu in ultimul rand, traim intr-o lume in care timpul este o resursa pretioasa si putini sunt cei care isi mai permit sa mearga pe la fiecare asigurator in cautarea celei mai bune oferte.

Care este obligatia noastra, a brokerilor? Sa ne practicam meseria cu responsabilitate si bun simt, sa ne respectam clientii si partenerii deopotriva si sa avem rabdarea si intelepciunea necesara pentru a duce piata catre acele standarde pe care cu totii ni le dorim.

Pe de alta parte, ce ne dorim de la supraveghetori si de la partenerii nostri asiguratori? Raspunsul este simplu: sa respecte aceleasi principii.

Nu se poate construi un sistem fara respectarea principiului egalitatii si respectului reciproc. Fara sa intelegem ca avem nevoie unii de altii. Fara sa existe o forma continua si eficienta de comunicare.

Mai mult decat atat nu putine au fost datile cand tensiunile mediului politic si-au gasit ecou si in industia asigurarilor, care, de altfel, ar trebui sa fie un factor de echilibru si si stabilitate.

Cat va dura, insa, pana se va ajunge la un sistem lipsit de sincope grave, unde sa fie nevoie doar de mici ajustari de finete? Cu siguranta, momentul este destul de departe. Insa, fara o viziune clara si o atitudine potrivita, poate ar fi cazul sa decidem de pe acum cine va ramane ultimul sa stinga lumina.