Autor: Alexandru CIUNCAN
Presedinte si Director General
UNSAR
Intr-un bun articol-comentariu publicat recent se pun intrebari absolut corecte legate de tragedia produsa la Crevedia. Incet-incet, pare ca se ridica, din ce in ce mai mult, cortina asupra unor dure realitati. Ce se vede?
DA, este de neconceput cum poate functiona o companie care opera cu substante inflamabile fara autorizatie si asta de "doar" 3 ani. Si nu oriunde, ci chiar intr-o zona rezidentiala, avand in imediata apropiere familii care locuiau speriate, cu gandul ca intr-o zi se va intampla o nenorocire.
DA, este de neconceput cum o astfel de companie nu avea o asigurare de raspundere civila legala. Chiar daca in Romania nu este obligatorie, este o dovada de spirit civic, responsabilitate, de buna guvernare si de... normalitate. Nu de alta, dar incheierea unei polite de asigurare ar fi reprezentat un filtru in plus si un pas inainte catre normalitate - caci asiguratorul ar fi solicitat, la incheierea politei, dovada existentei avizelor si autorizatiilor necesare desfasurarii activitatii, in conformitate cu prevederile legale specifice acestui tip de activitate.
Acest intreg proces de transfer al riscului ar fi reprezentat si o constientizare a antreprenorului cu privire la posibilitatea de a cauza prejudicii mai multor oameni si companii din imprejurimi. Printr-o astfel de asigurare, s-ar fi putut oferi sprijin financiar atat pentru despagubirea daunelor provocate locuintelor / companiilor din apropiere, a pierderilor financiare inregistrate de alti operatori economici din zona (cauzate de producerea acestui incident), eventuale daune morale acordate persoanelor vatamate, cheltuieli de aparare si chiar ar fi putut fi acordat si sprijin pentru o eventuala poluare accidentala - desigur, toate acestea doar in cazul in care si antreprenorul s-ar fi gandit si la un plan de preventie si protectie absolut necesar, avand in vedere domeniul de activitate.
O asigurare ar fi putut, deci, salva vieti. Sigur, nu direct, ci prin faptul ca un asigurator ar fi impus luarea unor masuri intr-un anumit termen. Pe scurt, intregul proces de subscriere ne poate ajuta sa constientizam prejudiciile pe care un business le poate cauza.
DA, este de neconceput cum o astfel de companie functiona in apropierea unor locuinte. Fireste, ramane de vazut cate dintre ele erau si asigurate, daca erau. Sa nu uitam ca doar 2 din 10 locuinte din Romania sunt asigurate. Oare cat de mult vom mai continua sa ne miram cu totii dupa un alt seism, alte inundatii sau incendii care ne vor afecta. Cand vom si actiona pentru a preveni si pentru a ne proteja in cazul producerii altor dezastre?
Pare ca ne gandim putin si tardiv, poate, la consecintele actiunilor noastre. Credem ca "noua nu ni se poate intampla" si, nu de putine ori, pare ca respectam legea doar atunci cand stim ca vom fi verificati etc. De cate cazuri de tipul accidentului de la 2 mai mai este nevoie ca sa mutam discutia din spatiul public de la cum se repara aripa unei masini, cat costa ea, la problemele reale ale societatii: in fiecare an, pierdem 1.600 de oameni pe strazile din Romania. Este echivalentul populatiei dintr-o comuna. Avem peste 10 accidente rutiere in fiecare zi calendaristica, dar ne pasa mai mult de tabla decat de suflete.
Asa cum UNSAR - Asiguratorii din Romania si Membrii Uniunii au spus mereu, acestea nu sunt simple statistici - ele inseamna vieti pierdute, familii destramate si un viitor intrerupt mult prea devreme. Iar cifrele nu trebuie acceptate ca atare, mai ales ca ele pot fi schimbate in bine prin actiunile noastre comune, orientate catre un viitor mai sigur. Astfel, pentru ca ne dorim o lume fara accidente rutiere si mai ales o tara fara victime pe sosele, am initiat un adevarat "proiect de tara": Coalitia pentru Siguranta Rutiera.
Si DA, in loc de concluzie: este de neconceput sa ne intrebam constant "De cate tragedii mai este nevoie ca sa schimbam ceva?".
*Articolul a fost publicat initial pe pagina de LinkedIn a lui Alexandru CIUNCAN.