1asig.ro
1asig.ro

SMORENBERG: risipim opt ani productivi

Atingem varste mai inaintate si ne mentinem sanatatea mai mult timp. Dar chiar daca in acest context ar parea logic sa ramanem in activitate mai mult timp, am ramas cu aceleasi obiceiuri de pensionare de decenii, fara nicio schimbare semnificativa a varstei oficiale de pensionare. Reprezentantii angajatilor din multe tari vad inca varsta de 65 de ani ca pe un drept sacru, deja castigat si nenegociabil. In fapt, unul dintre lucrurile care l-au ajutat pe Francois HOLLANDE sa castige recentele alegeri prezidentiale din Franta a fost chiar promisiunea sa iresponsabila de a reintroduce varsta de pensionare de 60 de ani, dupa ce abia recent fusese ridicata la pragul de 62 de ani! In majoritatea tarilor vestice oamenii inceteaza sa mai munceasca in jurul varstei de 60 - 62 de ani, in timp ce indexul capacitatii de munca se situeaza in preajma valorii de 75 de ani pentru cele mai multe tari europene. Potrivit OECD, stabilirea varstei standard de pensionare la 70 de ani ar fi o abordare mult mai realista, cu atat mai mult cu cat exista dovezi clare ca prelungirea activitatii conduce la cresterea longevitatii si mentinerea unei stari de sanatate mai bune. Cu alte cuvinte, societatea actuala risipeste pur si simplu opt ani productivi!

Dincolo de rigiditatea sindicatelor si de incapacitatea politicienilor de a lua decizii, noi insine suntem cea mai puternica bariera in calea unor cariere mai indelungate. Angajatorii fac foarte putin pentru a anticipa longevitatea crescuta a fortei lor de munca, mentinand o structura salariala bazata pe cresterea continua a salariului, in acord cu senioritatea. Oportunitatile de recalificare sau de actualizare a pregatirii profesionale care ar putea sa flexibilizeze utilizarea angajatilor mai varstnici sunt prea putine si prea tarziu luate in considerare. Similar, mediul de activitate nu este adaptat si pentru nevoile unor muncitori mai varstnici, in timp ce sistemul de pensii, taxe sau asigurari nu este pregatit pentru situatia unei vieti active mai indelungate. Trebuie sa ne debarasam de ideea preconceputa ca "batran inseamna scump". Dar nici angajatii nu fac mai mult pentru a anticipa aceste schimbari. Prea putini oameni isi asuma responsabilitatea de a-si planifica viitorul financiar, in timp ce realizarea corecta a unui astfel de demers ar fi primul pas pentru a constientiza nevoia de a lucra pina la o varsta mai inaintata.

Provocarea consta acum in adoptarea unor masuri coerente care sa stimuleze si sa ajute societatea sa dea o utilizare mai buna si mai responsabila celor opt ani de productivitate suplimentara. Se aud deja vocile politicienilor cerand un statut special pentru persoanele care au depus o munca solicitanta fizic. Evident, in acest caz anticiparea se poate dovedi vitala. Totusi, nu este mai putin adevarat ca, desi vor exista intotdeauna grupuri de persoane cu caracteristici si nevoi speciale, cei mai multi dintre noi va trebui sa acceptam ideea pensionarii in jurul varstei de 70 de ani ca pe o norma comuna.

Intrebarea care se pune este ce ar trebui sa faca angajatorii pentru a se adapta nevoii de schimbare a societatii? Ce fac guvernele? Cat de flexibile se vor dovedi sindicatele fata de adoptarea unor solutii? Cine educa cetatenii - in special tinerii -, pentru a fi mai bine pregatiti in fata nevoii de planificare financiara? Rezultatele unui sondaj recent s-au dovedit dezamagitoare. Oamenii observa, fara indoiala, ce se intampla, dar nu exista politici de coeziune si nici eforturi comune pentru a crea conditiile necesare in viitor. Nu exista nici macar o cat de simpla cercetare cu privire la ceea ce angajatorii si angajatii ar fi dispusi sa faca in aceasta directie. Este, cu siguranta, timpul pentru actiune!

Diversele entitati interesate par inchistate in capcana unui hatis de acorduri, in timp ce schimbarea varstei de pensionare este pur si simplu inlocuita pe lista prioritatilor politice cu alte subiecte. Nimeni nu indrazneste sa-si asume primul pas si sa "sparga" ingradirile acordurilor anterioare. Unii chiar se uita cu speranta la Franta si planurile acesteia de a reveni asupra varstei de pensionare, sub pavaza noului cuvant magic, "crestere". Dar cine va investi si va aduce banii necesari in aceasta etapa de criza? Cei opt ani de productivitate irositi sunt dati uitarii cu multa usurinta atunci cand ar trebui sa se puna la cale politicile pentru a prelungire responsabila a vietii active.

Cred ca nu prea are rost sa ne asteptam la actiune din partea politicienilor. Probabil ar trebui sa vorbim mai degraba despre "a face actualele planuri de pensii mai flexibile" decat despre "cresterea varstei de pensionare". Companiile de asigurari, fondurile de pensii si sistemele de asigurari sociale vor trebui sa anticipeze dorinta oamenilor de a lucra pina la o varsta mai inaintata. Asta inseamna sa pregateasca noi produse, care sa permita o pensionare amanata si sa ofere conditii satisfacatoare tuturor partilor implicate. Cu alte cuvinte, va trebui identificat un mod de a rasplati persoanele care contribuie pentru un timp mai lung la bunastarea societatii. Probabil ca cei care vor accepta o "pensionare hibrida" vor fi, de asemenea, capabili sa convinga guvernele, angajatorii, sindicatele etc. ca multi oameni sunt dornici si apti sa ramana activi profesional daca beneficiaza de conditii potrivite si se depun eforturile necesare pentru a acomoda interesele tuturor partilor. Exista de asemenea numerosi oameni care nu dispun de venituri suficiente la pensionare si pentru care a continua sa lucreze, probabil cu un program redus, este pur si simplu o necesitate.

Harry SMORENBERG (harry@smorenberg.nl) este un strateg independent in industria serviciilor financiare si Presedinte al WorldPensionSummit (www.worldpensionsummit.com).

Traducere si adaptare: Daniela GHETU