Cristian CONSTANTINESCU, Director General, ALLIANZ-TIRIAC

Domnul Cristian CONSTANTINESCU este Director General al liderului ALLIANZ-TIRIAC, Presedinte UNSAR si, dincolo de aceste functii, una dintre cele mai respectate personalitati ale pietei romanesti de asigurari. Opiniile sale, arareori purtand marca unui optimism declarat, reprezinta o radiografie extrem de realista a fenomenelor care influenteaza dezvoltarea pietei de profil.Stadiul de dezvoltare al pietei romanesti de asigurari, oportunitatile, perspectivele dar si lucrurile de corectat - constituie subiectele care au facut obiectul dialogului urmator.

XPRIMM: In evaluarile referitoare la anul 2004 se discuta tot mai mult despre procesul de consolidare a pietei romanesti a asigurarilor, ca fiind fenomenul definitoriu. Cum comentati aceasta opinie?
Cristian CONSTANTINESCU: Pot spune ca, in ultimii trei-patru ani, in piata asigurarilor am asistat, in primul rand, la un proces de consolidare a cadrului legislativ. Au fost, progresiv, adoptate partial reglementari cuprinse in Directivele Europene referitoare la domeniul asigurarilor. Dupa parerea mea insa, acest proces de actualizare a legislatiei va continua inca ani buni de-acum inainte, el fiind, sa spunem, abia pe undeva pe la jumatate. Va dau un singur exemplu: reglementarile cu incidenta asupra sigurantei financiare a operatorilor. In tara noastra, inca se negociaza actualizarea nivelului capitalului social minim al companiilor de asigurari. Acest indicator reprezinta, fara indoiala, o parghie prin care autoritatea de supraveghere incearca sa elimine operatorii care nu ofera minime garantii in ceea ce priveste capacitatea de a retine riscuri. Filtrul acesta este insa unul care vizeaza, aproape exclusiv, micii jucatori de pe piata. Pentru mine este clar ca cine nu poate veni cu un capital serios nu poate fi un jucator serios, dar daca ne referim la grupul asiguratorilor care conteaza cu adevarat, dupa parerea mea, capitalul nu este un subiect de un deosebit interes cata vreme se mentine o marja de solvabilitate buna. Vom descoperi insa ca mai sunt multe de facut, inclusiv pe partea de reglementari, pana la momentul in care, sub aspectul gradului de siguranta financiara, sa putem vorbi despre o piata consolidata.
In acest sens, exista o serie de indicatori specifici care evalueaza mult mai eficace relatia dintre capacitatea de subscriere a raspunderilor si retinerea reala. Nu discut despre calculul scriptic al marjei de solvabilitate, ci despre evaluarea indicatorilor care se afla in spatele acestuia. De exemplu, eu am dubii foarte serioase in ceea ce priveste modul de calcul al rezervelor practicat de multe companii, si acelasi lucru se poate spune si despre rata daunei. Am fost mai mult decat surprins sa constat ca cifrele oficiale la nivelul anului 2004 consemneaza diferente enorme, cateodata de circa 30%, intre valorile extreme raportate de societati pentru rata daunei la asigurari auto, si mai ales in cazul RCA. Daca ar fi sa vorbim de asigurari CASCO, aceste diferente s-ar putea justifica pentru ca, in acest caz, este vorba de o selectie a portofoliului. In cazul RCA insa, repartitia daunelor este cu siguranta destul de uniforma pentru ca ne referim, de fapt, la daune produse tertilor pe care, evident, nu avem cum sa-i alegem si, mai mult, in absenta unor criterii de selectie utilizate pe alte piete, ca varsta, sex etc., portofoliile nu pot fi controlate in mod real. De aceea, daca tinem cont ca operam in aceleasi conditii, apelam la aceiasi furnizori de servicii etc., in opinia mea este imposibil ca intre societati cu o „greutate" comparabila - sa zicem peste 10% cota de piata - sa existe diferente la rata daunei mai mari de cateva procente. La nivelul anului 2003, numai in ceea ce priveste RCA, rezervele de daune au fost subevaluate cu 20%, conform raportarilor oficiale ale CSA* (cifra ar putea sa fi crescut, chiar, intre timp!). Practic, este confirmarea faptului ca obligatiile trecute sunt finantate de veniturile curente. Or, subevaluarea rezervelor pentru daune notificate, respectiv neavizate (IBNR), reprezinta o circumstanta agravanta pe termen mediu.
Este clar ca avem de-a face cu erori - voite sau nu - de calcul si, tinand cont de ponderea mare a acestei linii de asigurari, mi se pare o situatie grava. Nu ne putem juca cu aceste cifre, pentru ca nici o societate nu poate rezista la o rata a daunei de peste 75 - 80%, si atunci ar trebui luate masuri la nivelul pietei. In aceste conditii, mi se pare corecta pozitia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor cu privire la majorarea de capital.

XPRIMM: Anul 2004 a consemnat si un numar de operatiuni de achizitie realizate de operatorii autohtoni, in timp ce, pentru intervalul urmator, atentia comentatorilor este indreptata catre ipoteza unor noi intrari ale unor operatori straini pe piata romaneasca. Cum considerati ca se va modifica structura pietei romanesti de asigurari in urmatorii ani?
C.C.: Sub aspectul structurii actuale a pietei operatorilor, suntem, cred eu, departe de momentul definirii clare a unei forme consolidate. Iar aici, mai cu seama pe segmentul asigurarilor de viata, vor exista, in urmatorii cativa ani, modificari importante.
Cat priveste achizitiile, vorbim despre decizii de management pe care prefer sa nu le comentez individual. In ceea ce ne priveste, nu gasesc o justificare suficienta care sa determine ALLIANZ-TIRIAC sa faca o achizitie. In fapt, ce-am cumpara? Ca sa poti presupune ca achizitionand o companie iti insusesti automat cota ei de piata care se adauga cresterii tale organice, ar trebui ca acea companie sa aiba un portofoliu de clienti stabili - ori pe piata noastra nu prea cred ca exista asa ceva, cel putin in cazul asigurarilor generale. Cat despre asigurarile de viata, desi in acest caz, portofoliul de clienti exista, este dificil sa gasesti o companie ale carei produse sa se potriveasca filozofiei tale de afaceri, ori acest lucru nu poate fi ignorat pentru ca inseamna sa te incarci cu administrarea pe termen lung a unor produse care nu se potrivesc politicii generale a companiei tale. In ceea ce ne priveste, cred ca este mai rentabil sa crestem organic decat sa cumparam ceva.
Din punctul meu de vedere, ideal ar fi ca, in domeniul achizitiilor de asiguratori locali, sa existe un interes cat mai accentuat din partea investitorilor strategici. Ne amagim singuri daca vom continua sa credem ca activitatea de asigurari poate fi sustinuta de oricine, cu bani putini, eventual ca sursa de capitaluri. In acelasi timp, momentul in care va exista un interes intensificat al investitorilor strategici de calibru va fi, in sine, un semnal al consolidarii pietei asigurarilor.

XPRIMM: ALLIANZ-TIRIAC a realizat, in 2004, o crestere importanta pe segmentul asigurarilor de viata. In acelasi timp, numeroase voci din piata estimeaza o plafonare a ritmului de crestere pe acest segment pana la momentul inregistrarii unei cresteri substantiale a nivelului de trai in Romania. Care este punctul dumneavoastra de vedere fata de acest aspect?
C.C.: Eu nu ma numar printre cei foarte optimisti. Si, din pacate, in ceea ce priveste anul 2004, nu m-am inselat. Cresterea pietei asigurarilor de viata a fost chiar mai redusa decat aceea a segmentului de asigurari generale.
Intr-un anumit fel, modul in care se manifesta cererea de asigurari de viata in Romania este atipic. Romanul pare a avea un apetit la risc mult mai ridicat decat oriunde in Europa, clientii societatilor de asigurari fiind aparent mai atrasi de componentele investitionale, decat de protectia oferita de asigurarile de viata. Cred ca daca s-ar realiza o statistica pe segmentul asigurarilor de viata privitoare la nivelul real al contributiilor platite de asigurati exclusiv pentru protectie, s-ar constata ca piata asigurarilor de viata se afla, in realitate, pe undeva pe la jumatate din nivelul vehiculat de cifrele oficiale (adica sub 100 milioane euro). Explicatia acestui fenomen este legata, pe de o parte de faptul ca in Romania, asigurarile tip unit-linked au fost lansate si promovate foarte timpuriu, intr-un moment in care nu existau prea mute alternative investitionale, iar pe de alta parte, forta de vanzare este stimulata sa vanda aceste asigurari. Pentru companiile de asigurari insa, produsele traditionale sunt mult mai interesante din punct de vedere al rezultatelor financiare.
Teoretic, aceasta cifra extrem de scazuta a pietei asigurarilor de viata indica un potential de crestere foarte ridicat si sunt convins ca resursele exista. Pentru ca acest potential sa fie valorificat, ar trebui sa existe un context mult mai favorabil, atat din punctul de vedere al cererii (iar aici, fara indoiala, nivelul de trai este important), dar si sub aspectul cadrului general economic si fiscal local.
Cresterea noastra este una specifica perioadei de inceput de activitate pe acest segment; practic, 2004 a fost al treilea an de la lansarea activitatilor de asigurari de viata. Am inceput tarziu fata de competitorii nostri dar consider ca intr-un orizont de timp de circa 10 ani putem sa dezvoltam acest segment al activitatii noastre pana la un nivel comparabil cu cel inregistrat de actualii lideri de piata. Cat priveste explicatia succesului, in asigurarile de viata cuvantul cheie este - mai mult decat oriunde - INCREDEREA. Ceea ce incercam noi sa facem este sa pastram calitatea produselor si a actului de vanzare la cele mai ridicate standarde si sa operam in conditii de siguranta pentru a justifica aceasta incredere.

XPRIMM: Ar putea fi deductibilitatea un impuls semnificativ pentru dezvoltarea asigurarilor de viata?
C.C.: Teoretic, este suficient sa privim la ceea ce s-a intamplat in toate tarile europene, si mai ales la cele din jurul nostru,- unde introducerea unor deductibilitati fiscale a condus, in termen de circa un an, la un boom in asigurarile de viata. Din pacate, presiunile bugetare ale zilei de astazi au prevalat intotdeauna asupra potentialelor avantaje de peste cativa ani, iar ministrii nostri de finante nu si-au putut permite pana acum sa ia o astfel de decizie, desi sunt convins ca au sesizat oportunitatile.

XPRIMM: ALLIANZ-TIRIAC este lider de piata, inregistrand o crestere constanta. Cum se explica aceasta popularitate a brand-ului ALLIANZ-TIRIAC, in absenta unei politici de coborare a cotatiilor de prima?
C.C.: Simplu, prin calitatea serviciilor. Nu intentionez sa-mi asum o pozitie nerealista - stiu foarte bine ca mai avem destule de facut pentru a ajunge la nivelul standardelor impuse, iar daca suntem, poate, cei mai buni de pe aceasta piata, nu inseamna ca suntem atat de buni pe cat ne dorim. Probabil ca o mare calitate este chiar faptul ca ne pastram o imagine realista despre noi insine.

XPRIMM: Va numarati printre cei mai apreciati specialisti din piata romaneasca de asigurari. Ce mesaj credeti ca ar trebui transmis in acest moment operatorilor din piata?
C.C.: Interesul primordial, in acest moment, trebuie sa fie consolidarea pietei, despre care vorbeati la inceput. Este un interes comun, care trebuie sa fie deasupra tentatiilor de a castiga, pe moment, cote de piata, cu pretul ridicarii riscurilor asumate la niveluri imposibil de administrat. Adevaratii profesionisti in asigurari inteleg acest lucru si actioneaza in consecinta, pentru ca sistemul va cerne, in cele din urma, nu doar companiile viabile, ci si oamenii capabili.

* Raportul CSA 2003, pg. 52:
"Rezerva de daune ramasa pentru acoperirea prejudiciilor care fac obiectul unui numar de 8.574 dosare de dauna aferente politelor valabile in anii anteriori si ramase nelichidate la 31.12.2003, este in suma de 67.218 milioane lei (in medie 7.840 mii lei/dosar de dauna). Din fondul de asigurare din anul de subscriere 2003 s-au alocat 111.052 milioane lei pentru completarea volumului rezervei de dauna aferente unui numar de 6.817 dosare de dauna din anii anteriori (suma medie de despagubire pentru aceste dosare fiind la 31.12.2003 in valoare de 11.583 mii lei/dosar de dauna)."

daniela.ghetu@mxp.ro

| 3285 vizualizari