Tudor MOLDOVAN, Presedinte, Asociatia pentru Pensii Administrate Privat din Romania
Comentata indelung, aprobata sau criticata, reforma sistemului de pensii a inceput sa devina o realitate. Girul Parlamentului asupra proiectelor de lege privind functionarea Pilonilor II si III, si fondurilor de pensii administrate privat, este asteptat cu nerabdare.Potentialii operatori din piata de pensii, reuniti in Asociatia pentru Pensii Administrate Privat din Romania (APAPR), s-au manifestat, in anul parcurs de la infiintarea asociatiei, ca o prezenta activa si competenta care a incercat sa sprijine cu profesionalism demararea procesului de reforma.
Comentata indelung, aprobata sau criticata, reforma sistemului de pensii a inceput sa devina o realitate. Girul Parlamentului asupra proiectelor de lege privind functionarea Pilonilor II si III, si fondurilor de pensii administrate privat, este asteptat cu nerabdare. Potentialii operatori din piata de pensii, reuniti in Asociatia pentru Pensii Administrate Privat din Romania (APAPR), s-au manifestat, in anul parcurs de la infiintarea asociatiei, ca o prezenta activa si competenta care a incercat sa sprijine cu profesionalism demararea procesului de reforma. Opinia APAPR cu privire la stadiul actual al sistemului de pensii private, precum si asteptarile de viitor in legatura cu acest subiect le veti afla in interviul care urmeaza.
XPRIMM: Cum vedeti evolutia APAPR, odata cu formarea pietei pensiilor private? Va deveni asociatia o uniune profesionala dupa modelul UNSAR? Va avea o influenta la nivel politic?
Tudor MOLDOVAN: Asociatia a fost creata intr-o perioada in care vocea industriei nu exista. Sigur, exista UNSAR, dar activitatea uniunii era concentrata mai mult pe asigurarile generale decat pe cele de viata, deci cu atat mai putin pe partea de pensii. Si atunci potentialii participanti la reforma s-au gandit sa organizeze un grup de lucru care sa isi faca foarte clar auzita vocea in ceea ce priveste reforma sistemului de pensii.
Dintr-un anumit punct de vedere, APAPR a fost infiintata destul de tarziu, in ianuarie anul trecut, cand reforma demarase deja. Din acest motiv, in momentul in care ne-am spus punctele de vedere vis-a-vis de pensiile ocupationale si de Pilonul II, opiniile noastre nu au fost receptate. Rezultatul s-a vazut: mesajul tuturor participantilor a fost unul de tipul daca pastrati legile asa cum sunt, noi nu participam. Deci s-a facut reforma, dar nu au fost actori.
Ce se va intampla in viitor? In statutul APAPR este prevazut faptul ca dupa ce legile vor fi adoptate si administratorii vor obtine autorizatie, vor ramane in asociatie numai participantii la sistem. Din acel moment e de dorit ca asociatia sa devina mai puternica si sa se transforme intr-o uniune la nivel profesional. In ceea ce priveste implicarea politica, dupa parerea mea este de dorit ca APAPR sa ramana la distanta fata de politic. In momentul in care incep interferentele politice, tot sistemul risca, in timp, sa se prabuseasca. Oriunde s-a facut o reforma a sistemului de pensii, partea de business a fost complet separata de partea politica. Politicul nu are decat sa constientizeze faptul ca participa indirect la un sistem construit in favoarea celor care asigura alesilor votul in Parlament.
XPRIMM: Cat de important este rolul politicului in reforma pensiilor?
T.M.: Tin minte ca in 1999 o delegatie de parlamentari din Romania a fost invitata in Chile, unde a avut ocazia sa se intalneasca atat cu initiatorul reformei din aceasta tara, Jose PINERA, cat si cu membrii Parlamentului. Unul dintre parlamentarii chilieni le-a dat un sfat pretios omologilor romani: Daca as fi in locul dumneavoastra, mi-as face din promovarea sistemului de pensii in Romania stindardul meu de lupta ca parlamentar. Cu acest program as iesi in fata alegatorilor. In Romania insa, reforma pensiilor nu a fost considerata niciodata o prioritate pentru partidele politice.
XPRIMM: Care este mesajul cel mai important pe care asociatia poate sa-l transmita in etapa actuala?
T.M.: Este important ca cei care fac legile si cei care le voteaza sa inteleaga punctul de vedere al pietei. Altfel, exista riscul ca, din nou, sa fie promulgate legi la care operatorii de calitate sa spuna: Ne pare rau, nu! Sau riscul ca operatori fara experienta sa intre in business profitand de acest context. Guvernantii si parlamentarii trebuie sa inteleaga ca, chiar daca reforma contine aspecte sociale, ea poate sa aiba succes numai daca nume mari, care au experienta in business, vor intra si o vor sprijini.
XPRIMM: Exista in acest moment dezacorduri majore intre APAPR si CNPAS in ceea ce priveste proiectele de lege pentru Pilonul II si Pilonul III?
T.M.: Pot sa afirm ca proiectul Pilonului III este mult mai bun fata de precedentele, fapt care ne bucura. In ceea ce priveste proiectul pentru Pilonul II, si acesta arata mai bine, desi mai sunt unele lucruri de corectat. El poate fi imbunatatit in aceasta faza, dar nu stim cum va arata dupa dezbaterile din Parlament. Ceea ce conteaza este forma finala. Cu ea convingi actionarul sa participe. Nu putem sa investim bani pana nu stim sigur care este cadrul legislativ.
Problema este ca nu poti sa-ti faci un plan clar. Cei de la Allianz au facut un calcul vizand un posibil calendar si au ajuns la peste un an si jumatate, mai exact, 21 de luni. E drept ca s-au luat in considerare termenele maxime, dar la aceasta ar trebui sa adaugati incertitudinile legate de neelaborarea normelor la timp, documentatia care nu este completa, alte informatii care se obtin cu intarziere. Ori de cate ori se creeaza o institutie noua, lucrurile dureaza.
XPRIMM: Care este opinia APAPR cu privire la viitoarea activitate a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, asa cum se prefigureaza ea astazi?
T.M.: Supravegherea sistemului nu este simpla. Trebuie sa fii constient de importanta respectarii etapelor de autorizare si, acolo unde vezi ca nu sunt indeplinite conditiile legii, sa ai curajul sa spui nu, indiferent de presiuni. Ar fi preferabil ca membrii comisiei sa fie specialisti, nu alesi pe criterii politice, dar, din pacate, nu stiu de unde se vor gasi.
Solutia cea mai buna ar fi sa se angajeze tineri capabili, doritori sa invete, chiar daca nu au experienta in acest domeniu. Exista posibilitatea de a-i trimite la cursuri, sunt programe speciale de pregatire organizate de institutii mari. Se poate apela, in plus, la consultanti externi care sa vina aici, sa ajute efectiv la elaborarea normelor. Exista organizatii internationale dispuse sa finanteze o astfel de initiativa.
XPRIMM: Sunteti adeptul unui sistem in care colectarea contributiilor se face direct. Care sunt argumentele in sprijinul acestei pozitii?
T.M.: Eu nu stiu cat de bine functioneaza colectarea in sistemul public si in ce masura acest sistem poate sa urmareasca daca un contribuabil a platit sau nu contributia intr-o luna. Daca sistemul nu este eficient, pot sa apara nenumarate probleme. Importanta este interfata dintre cele doua sisteme: banii vin la sistemul public si de aici trebuie sa ajunga corect in contul fiecarui individ. Este capabil sistemul public sa faca asta?
O solutie ar putea fi folosirea unui sistem individual de colectare, de exemplu, prin banci, prin agentiile societatilor de asigurare. O alta solutie este crearea unei institutii de colectare separate, stabilita si finantata de cele 5-7 fonduri si care sa nu aiba legatura cu sistemul public. Sistemul privat poate chiar sa preseze sistemul public sa colecteze mai bine, cu avantaje pentru ambele.
XPRIMM: Cum comentati nivelul contributiei initiale in Pilonul II?
T.M.: Problema este complicata, pentru ca reforma este intarziata. Daca o finalizam in intervalul 2006-2008, trebuie sa luam in calcul problemele legate de aderarea la UE. Prioritare, dupa aderare, sunt normele de respectare a mediului inconjurator, imbunatatirea infrastructurii, reforma in sectorul de sanatate, agricultura si, abia la sfarsit, reforma pensiilor. Sunt cinci mari prioritati si exista un singur buget de stat care va trebui sa le finanteze. Daca reforma sistemului de pensii incepea in anii '90, in momentul de fata ar fi existat numai patru prioritati; daca reforma sistemului de sanatate incepea tot atunci, ramaneau numai trei.
Pe de alta parte, introducerea Pilonului II nu va rezolva foarte mult problemele legate de obtinerea unei pensii adecvate. O contributie mica, aplicata la un salariu mic inseamna sume mici de investit. Intr-o lume in care inflatia este mica, randamentul investitiilor este modest. Din calculele noastre se vede clar ca rata de inlocuire din Pilonul III este mai mare decat cea din Pilonul II. De ce? Pentru ca la Pilonul III contributia este mai mare. Asadar, ne intoarcem la lucrurile de baza: punem Pilonul I pe baze sanatoase, astfel incat veniturile sa fie mai mari decat cheltuielile, imbunatatim colectarea in Pilonul I pentru a avea un surplus si, in momentul in care avem un surplus, il folosim ca sa introducem Pilonul II, cu contributii mai mari.
XPRIMM: Va fi randamentul obtinut la Pilonul III suficient de motivant?
T.M.: Reforma aceasta pe trei componente are logica ei: Pilonul I, un pilon restrans dar sanatos si care sa ofere beneficii, pe care si le poate sustine astfel incat echilibrul financiar sa nu fie perturbat. Peste acesta, un Pilon II, obligatoriu, in care contributiile se investesc astfel incat Pilonul II plus Pilonul I sa ofere o pensie decenta. Pilonul III este optional si se adreseaza celor cu un nivel mai mare al veniturilor, astfel incat, cumulat, cei trei piloni sa reprezinte aproape valoarea ultimului lor salariu. Asta este logica sistemului. Daca cineva se asteapta ca din Pilonul III sa obtina o pensie mare, are asteptari nerealiste. De altfel, acest gen de asteptari au fost induse de schemele lansate in anii anteriori. In plus, de multe ori, cand se fac proiectii pe termen lung, nu se tine cont de faptul ca se va trai intr-o lume cu inflatie mica si atunci proiectiile arata minunat si persoana viseaza deja la un confort financiar iluzoriu. Aici trebuie sa intervina educatia, si din partea operatorilor, si din partea autoritatilor. Guvernul putea sa faca programe de educatie nationala evitand incidentele tip FNI. In Polonia, reforma a avut un succes extraordinar, mai ales in randul tinerilor care au intrat in sistem cu foarte mare incredere. Succesul a fost posibil si datorita unei campanii de informare intensiva, pe toate canalele, organizata de cei care au initiat reforma. Noi, ca operatori, nu putem incepe o campanie publica pentru reforma pentru ca nu stim nici cand vom avea reforma si nici daca, in final, ne vom implica.
XPRIMM: Considerati utila introducerea in legislatie a unei garantii a statului in legatura cu Pilonul II?
T.M.: Ori de cate ori se introduce o garantie, apare un risc colateral. Stiind ca are in spate niste garantii, operatorul isi poate asuma riscuri mult mai mari, pentru ca ele sunt acoperite. Daca se introduce o astfel de garantie, operatorul poate obtine randamente mari dar, in acelasi timp, si riscul este mai mare. In final, cel care plateste este tot contribuabilul, pentru ca garantia statului inseamna, in cele din urma, banii contribuabililor. Statul, ca garant, ar putea sa creeze o mai mare incredere in sistem, dar nu putem vorbi de o incredere reala. Aceasta poate fi data doar de o supraveghere sanatoasa, de operatori care au o experienta internationala solida si de aplicarea legii asa cum trebuie. Toate celelalte garantii sunt paleative si costa.
Constantin NASTASE
10.03.2006
