Mottoul acestei alocutiuni ar putea fi numitorul comun a doua afirmatii facute de curand de un oficial al Presedintiei si un altul al Ministerului de finante. ”Orice vi se spune, realitatea este ca, in urmatorii cinci ani, fondurile publice destinate dezvoltarii economice vor fi in scadere”. De aici cred ca trebuie sa plecam in identificarea de solutii alternative.
Se discuta in ultima vreme foarte mult despre schimbarea paradigmei, trecerea de la o economie care a crescut prin consum, la o economie care sa creasca prin investitii. Cred ca, de fapt, e nevoie chiar de mai mult decat atat, de o a doua schimbare de paradigma. Si anume, o schimbare de paradigma in ce priveste modul in care finantam investitiile. Pentru ca, nu-i asa, noi, de decenii, as spune, suntem obisnuiti sa finantam investitiile fie de la bugetul statului, fie cu fonduri europene si eventual bani provenind de la multilaterale precum BERD, IFC, FEI si altele. Or, asa cum bine stim, bugetul statului trece printr-un proces de ajustare, iar fondurile europene vor fi in scadere fata de ce am vazut pana acum.
Care este solutia?
Am fost acum o luna la Berlin, la cea mai mare conferinta a fondurilor de infrastructura din lume, Infrastructure Investor Global Summit. Au fost peste 3.500 de participanti, investitori si manageri de fonduri de infrastructura, deci fonduri care, in esenta, atrag capital privat pentru a face investitii in proiecte legate infrastructura. Boston Consulting Group estima in 2025 ca, la nivel mondial, sunt 1.600 de miliarde de dolari investiti in infrastructura de catre capitalul privat. Deci asta este amploarea acestui fenomen.
Si vestea interesanta este ca proiectele de infrastructura pe care le finanteaza aceste fonduri abordeaza sectoare extrem de diverse: infrastructura sociala precum spitale, scoli, universitati, camine de studenti, camine de batrani, infrastructura energetica despre care vorbeste in prezent toata lumea, infrastructura de mobilitate, infrastructura de reciclare a apei, infrastructura digitala si, in crestere, infrastructura cu scop dual, civil si militar, de tipul pistelor de aterizare sau al cladirilor care pot sa adaposteasca si civili, dar si militari. M-am intors de acolo cu niste vesti foarte interesante, revelatoare, as spune.
In primul rand, o surpriza a fost cat de importanta este considerata a fi aderarea Romaniei la OECD. Au fost cel putin patru manageri de fonduri care au spus ca de-abia asteapta ca Romania sa adere la OECD, pentru ca interesul investitorilor in fondurile de infrastructura va fi mult mai mare. Si au fost raspunsuri „unprompted”, ca sa zic asa. Adica nu eu am fost cel care am intrebat, ci ei, din proprie initiativa, au mentionat acest lucru.
Al doilea element foarte important cred ca este cresterea interesului investitorilor in fonduri de infrastructura pentru Europa Centrala si de Est. Traditia de pana acum era ca investitorii institutionali occidentali sa fie interesati in fonduri de infrastructura care investesc in Occident. Nu mai este cazul. Datorita oportunitatilor in crestere in Europa Centrala si de Est, din ce in ce mai multi investitori occidentali sunt interesati sa finanteze infrastructura din aceasta regiune.
Managerii de fonduri intalniti au fost filtrati in functie de experienta pe care o aveau in Europa Centrala si de Est. Toti, in evocarea experientei, incepeau cu Polonia care, in mod clar, are ani buni de avans, de expertiza in zona asta de utilizare a fondurilor de infrastructura private. Si cred ca avem mult de invatat de la Polonia.
Din punctul asta de vedere, salut rolul in crestere al Bancii de Investitii si Dezvoltare din Romania (BID) si stiu ca este in contact cu institutia omoloaga din Polonia, BGK, de unde sunt convins ca are foarte multe de invatat. Pentru ca, peste tot in Europa Centrala si de Est, institutii precum BID-ul, precum multilateralele, sunt investitori-ancora. Adica sunt investitori care sunt primii ce investesc in astfel de fonduri si apoi sunt urmati de fonduri de pensii si alti investitori institutionali. De aceea, este foarte important ca aceasta maturizare a BID-ului din Romania sa se accelereze, mai ales ca stim ca deocamdata avem o guvernanta temporara.
Vreau sa semnalez ca discutiile pe care le-am avut eu si colegii din zona de pensii la Berlin au produs o oarecare efervescenta. Adica sunt manageri de fonduri de infrastructura care au inceput deja sa vina in Romania pentru a se intalni cu institutii relevante precum BID sau ASF sau administratori de fonduri de pensii. Exista deja acest bulgare de zapada care a inceput sa se rostogoleasca si pe care noi trebuie sa-l mentinem.
Adica, trebuie sa ne asiguram ca ei vor ramane mai departe interesati de Romania pentru care sa atraga capital autohton si strain pe care sa-l investeasca in proiecte de infrastructura. Si asta cred ca trebuie sa ne preocupe: cum facem ca sa amplificam acest val de interes pentru Romania, in conditiile in care pana acum preferatele au fost Polonia si tarile baltice.
Deci pentru asta trebuie sa avem o legislatie prietenoasa si stabila pentru manageri si investitori. Nu va ascund faptul ca cineva, unul dintre ei, imi spunea ca au hotarat sa amane investitiile in Romania dupa o experienta nefavorabila acum sase-sapte ani, cu proiectul de energie regenerabila, cand legislatia initial foarte favorabila a fost schimbata si multi au iesit „parliti”, ca sa zic asa. Si iata cum aceste inconsecvente au un impact pe termen lung.
De asemenea, cred ca aceasta coordonare, cu FEI-ul, cu BERD-ul, trebuie sa continue, pentru ca, asa cum spuneam, sunt investitori-ancora in astfel de fonduri de infrastructura. Si iarasi mai cred ca este esential ca managerii de fonduri care vin sa aiba libertatea sa identifice oportunitatile cele mai bune pentru a plasa acesti bani. Pentru ca cheia succesului este ca ei sa produca randament. Deci, spre deosebire poate de fondurile europene, care nu urmareau un randament investitional, cand vorbim de fonduri de infrastructura, fara doar si poate, ele trebuie sa produca un randament in asa fel incat sa fie un win-win in care castiga si tara respectiva, dar castiga si cei care au investit.
Deci vestea buna este ca exista capital si modele succes care sa inlocuiasca fondurile publice sau ale Uniunii Europene. Totul este sa le atragem.
Ca sa introduc in ecuatie si fondurile de pensii, 1% din activele fondurilor de pensii private din Romania inseamna patru sute de milioane de euro. Patru sute de milioane de euro inseamna o contributie semnificativa la un fond de infrastructura, fara ca fondurile de pensii sa aiba o expunere mare. Deci e o sursa de finantare care cred ca poate sa fie in beneficiul tuturor, mai ales ca ar asigura si o diversificare suplimentara pentru fondurile de pensii.
Al doilea subiect pe care as vrea sa-l abordez este unul care este foarte fierbinte zilele acestea, fiind legat de listarea de pachete de actiuni ale companiilor de stat la bursa. Si vreau sa spun de la bun inceput – si cei care m-au cunoscut in calitate de presedinte al Asociatiei Pensiilor Private in cei opt ani cat am fost acolo, stiu ca sunt un mare avocat al listarilor la bursa – ca exista insa si un „dar” pe care vreau sa-l semnalez si sa il propun ca tema de gandire.
Boala cronica de care sufera firmele mari romanesti este ca sunt prea mici in context regional. Cred ca a fost de curand chiar un articol in presa care semnala ca tari precum Polonia, Ungaria, Cehia au firme mari, de anvergura regionala. Pe de alta parte, nici macar cele mai mari firme romanesti nu au anvergura regionala. Si asta tine foarte mult de viziunea pe care vrem sa o avem in legatura cu aceste companii. Deci, prima intrebare este: ne dorim sa avem companii romanesti de anvergura regionala? Si daca raspunsul, asa cum ma astept, este „da”, atunci intrebarea urmatoare este:
Nu cumva aceste listari la bursa in loc sa vanda actiuni deja existente, ar trebui sa ofere emisiuni noi de capital care sa finanteze firmele romanesti pentru ca acestea sa capete o anvergura regionala prin achizitii si fuziuni?
Pentru ca stim, vedem acum, cat de multe discutii a produs acest plan. Odata el aplicat, nu va mai fi o alta ocazie foarte curand in care o noua majorare de capital sa fie facuta. Adica, ce vreau sa spun este ca e o ocazie care ar putea fi unica pe termen mediu. Si atunci, dincolo de beneficiile pe care o prezenta mai semnificativa a investitorilor minoritari si o listare la bursa le aduc, ar trebui ca aceasta oportunitate sa fie folosita si pentru cresterea anvergurii firmelor romanesti, in asa fel incat sa poata sa devina jucatori regionali.
Listarea la bursa nu trebuie sa fie un scop in sine, ea trebuie sa serveasca unei viziuni. Haideti sa avem o viziune de campion regional pentru anumite companii si sa le finantam prin bursa daca tot exista acest apetit.
Principalele idei pe care le-am enuntat la conferinta ” Finantarea dezvoltarii: (Re)capitalizarea Romaniei si utilizarea tutror resurselor de irigare financiara a economiei” organizata de Cursdeguvernare.ro. Variant video a alocutiunii poate fi vizualizata aici.
(Alocutiune la conferinta ” Finantarea dezvoltarii: (Re)capitalizarea Romaniei si utilizarea tutror resurselor de irigare financiara a economiei” organizata de Cursdeguvernare.ro.)