Distrugerea apartamentului din Galati afectat direct de explozia unei drone rusesti ridica o intrebare importanta: este acest prejudiciu acoperit de polita de asigurare a locuintei, chiar daca aceasta contine o clauza de excludere a riscului de razboi?
Problema este ca astfel de clauze ascund adesea o vulnerabilitate insuficient abordata de asiguratori: formularea lor excesiv de generala.
Clauza de excludere a riscului de razboi din Institute War Clauses, preluata de regula de asiguratorii romani cu modificari minime, prevede: „Aceasta asigurare nu acopera (...) pierderea sau avarierea bunului asigurat cauzata de razboi (...) sau de orice act ostil al sau impotriva unei puteri beligerante.”
Daca polita aferenta apartamentului afectat contine o formulare la fel de generala, asiguratorul ar putea incerca sa refuze plata despagubirii. Un asemenea refuz ar genera insa o presiune publica semnificativa si ar evidentia nevoia unei clarificari urgente a acestor clauze.
Nu doar in Romania, ci la nivel international, asiguratorii trebuie sa defineasca mai precis limitele excluderii riscului de razboi. Decizia privind acordarea sau refuzul despagubirii trebuie sa fie predictibila pentru ambele parti si sa se bazeze pe clauze explicite, care sa delimiteze clar ce intra si ce nu intra in sfera riscului de razboi.
In cazul de fata, statul roman nu va califica in mod expres incidentul drept un act de razboi. In consecinta, pentru a justifica un refuz de despagubire, asiguratorul ar trebui sa se bazeze exclusiv pe propria interpretare a clauzei contractuale.
Daca litigiul ar ajunge in instanta, judecatorul ar fi chemat sa stabileasca sensul si intinderea excluderii. Sarcina nu este deloc simpla. In primul rand, industria asigurarilor continua sa utilizeze termenul „razboi”, desi acesta nu beneficiaza de o definitie clara si unitara in dreptul public.
Mai mult, legislatia romana privind starea de asediu, starea de urgenta, mobilizarea si starea de razboi opereaza cu notiunea de „act de agresiune”, definita prin gravitatea si efectele sale asupra statului, nu prin forma concreta pe care o imbraca.
Privit obiectiv, incidentul de la Galati nu poate fi calificat ca un act care sa ameninte suveranitatea, independenta, unitatea sau integritatea teritoriala a Romaniei. Din aceasta perspectiva, este dificil de sustinut ca explozia izolata a unei drone ar intra automat in categoria unui risc de razboi exclus de la acoperire.
Exista si argumente de drept contractual care sustin aceeasi concluzie. Potrivit legislatiei romane, clauzele contractuale trebuie interpretate tinand seama de natura contractului si de imprejurarile in care acesta a fost incheiat.
Contractul de asigurare este un contract aleatoriu. Asiguratul nu se putea astepta in mod rezonabil la un asemenea eveniment, insa asiguratorul, in calitate de profesionist, avea obligatia de a anticipa asemenea situatii si de a le reglementa expres daca intentiona sa le excluda de la acoperire.
In plus, contractul de asigurare este, de regula, un contract de adeziune. In astfel de situatii, clauzele neclare se interpreteaza impotriva celui care le-a redactat si le-a propus. Tocmai de aceea, claritatea formularilor si dovada unei negocieri reale a excluderilor devin esentiale.
In concluzie, daca polita contine doar o clauza generica de excludere a riscului de razboi, exista argumente solide pentru a sustine ca explozia din Galati nu reprezinta un risc de razboi in sens contractual si juridic. In aceste conditii, despagubirea ar trebui acordata, iar asiguratorul ar avea dificultati considerabile in a justifica un refuz.
Mihai NEACSU, Avocat si Managing Partner, Neacsu si Asociatii