Pe 30 septembrie 2002, Consiliul de Ministri al Uniunii Europene a adoptat proiectul Directivei privind Intermedierea in Asigurari. Implementata in legislatia Statelor Membre in anul 2005, directiva permitea companiilor specializate pe activitatea de intermediere in asigurari sa isi extinda activitatea pe intreg teritoriul Uniunii Europene, cu conditia sa fie autorizate intr-un singur stat membru.
In acelasi timp, intermediarii in asigurari puteau sa puna la dispozitia consumatorilor o gama variata de produse, identice in toate tarile membre UE. Aceasta directiva le garanta acestora dreptul de a-si pune serviciile la dispozitia consumatorilor, asa cum considera ca este mai eficient, beneficiind totodata de un cadru legislativ bine definit, caracteristic Uniunii Europene.
Prevederile directivei puneau accent pe libera concurenta, unificarea pietei eliminand barierele legislative care, ar fi putut sa influenteze modul de derulare a afacerilor. Crearea unei piete unice a asigurarilor nu ar fi fost posibila, fara unificarea pietei intermediarilor in asigurari. Directiva nu facea altceva decat sa conduca la sporirea gradului de protectie a consumatorilor, prin crearea unei piete noi, dinamice, in care toate partile implicate beneficiaza de un cadrul concurential bine definit. Conform directivei, societatile care aveau ca obiect de activitate intermedierea in asigurari/reasigurari erau supuse unui proces de inregistrare, urmarindu-se astfel indeplinirea unor conditii minime de natura tehnica. Procedura avea in vedere protectia consumatorilor: statele membre au pus in aplicare anumite standarde de protectie a consumatorilor, toti intermediarii fiind obligati sa furnizeze clientilor informatii referitoare la relatia lor cu asiguratorii.
Directiva UE privind intermedierea in asigurari fiind singurul act legislativ al UE care proteja drepturile consumatorilor prin reglementarea punctelor de vanzare/distributie a produselor de asigurare, Comisia Europeana si-a propus sa extinda domeniul de aplicare al directivei si sa inainteze cateva modificari si precizari pentru a garanta aplicarea uniforma in toate statele membre. Climatul actual de turbulenta financiara a demonstrat cat este de important ca activitatea tuturor furnizorilor de servicii financiare care trateaza direct cu consumatorii sa fie reglementata si supravegheata in mod corespunzator.
Revizuirea Directivei privind Intermedierea in Asigurari (IMD), operatiune declansata in vara lui 2010 la nivelul Uniunii Europene, a avut ca obiectiv imbunatatirea protectiei consumatorilor de asigurari prin:
- extinderea domeniului de aplicare a directivei la toate entitatile care se ocupa cu vanzarea produselor de asigurare;
- cresterea transparentei, care conduce la diminuarea posibilelor conflicte de interese;
- introducerea calificarilor profesionale proportionale cu complexitatea produselor de asigurare vandute;
- reguli speciale pentru vanzarea de produse de investitii complexe;
- dispozitii mai clare privind vanzarile transfrontaliere, libertatea de stabilire si libertatea de a presta servicii.
Propunerea de reformare a directivei a vizat ameliorarea reglementarii pietei de asigurari, astfel incat sa se asigure conditii echitabile pentru toate partile implicate in vanzarea de produse de asigurare si consolidarea protectiei contractantilor. Obiectivele globale erau asigurarea unei concurente nedistorsionate, protectia consumatorilor si integrarea pietei. Conflictele de interese trebuiau identificate, solutionate si eliminate sau daca nu era posibila eliminarea acestora, atunci sa fie transmise catre consumatori, inainte de incheierea contractelor de asigurare. Calificarile profesionale ale vanzatorilor trebuiau sa corespunda complexitatii produselor vandute iar procedurile pentru activitatile transfrontaliere trebuiau simplificate.
2. Directiva (UE) 2016/97 din 20 ianuarie 2016, privind distributia de asigurari (IDD)
Elemente principale ale noii directive:
Domeniul de aplicare, prevederi generale
Vanzarea directa de produse de asigurare de catre asiguratori fara interventia intermediarilor in asigurari nu era reglementata la nivelul UE. Aceasta insemna ca nu existau conditii de concurenta echitabile pentru toti participantii implicati in distributia de produse de asigurare pe teritoriul Europei.
Standardele pentru vanzarea de produse de asigurare de viata care contin elemente de investitii (contractele de asigurare, tip unit-linked) erau mai putin stricte decat standardele in materie de produse de investitii care nu tineau de sectorul asigurarilor (Directiva 2014/65/UE privind pietele instrumentelor financiare si de modificare a Directivei 2002/92/CE si a Directivei 2011/61/UE).
Vanzarile de produse de asigurare de viata cu componenta investitionala trebuie supuse normelor privind standardele de vanzare si conflictele de interese; stimulentele sunt interzise in cazurile de consiliere independenta daca sunt in detrimentul consumatorilor. Consumatorii vor beneficia de protectie, indiferent de canalul de vanzare prin care cumpara produsele de asigurare si standarde mai stricte de vanzari, care sa acopere mai multe zone de protectie - de exemplu, obligatia ca distribuitorii de asigurari sa faca publice eventualele conflicte de interese. In cazul produselor combinate se cer informatii specifice. Incalcarea normelor se penalizeaza mai sever. Drepturile si responsabilitatile de supraveghere care le revin tarii de origine si tarii gazda trebuie clarificate in cazul intermediarilor care au sediul intr-o tara si furnizeaza servicii in alta.
Cerinte profesionale si organizatorice
Statele membre se asigura ca intermediarii de asigurari si angajatii asiguratorilor care desfasoara activitati de distributie de asigurari sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si competentele de specialitate.
In acest context, trebuie accentuat faptul ca este responsabilitatea angajatorilor sa asigure angajatilor accesul la actiuni de formare, astfel incat acestia sa-si indeplineasca sarcinile in mod eficient si satisfacator.
Toti distribuitorii (atat cei angajati la un asigurator, cat si cei independenti) vor fi obligati prin lege sa prezinte dovada formarii lor profesionale (calificare si pregatire profesionala continua).
Cerinte de informare a consumatorilor
Toate informatiile, inclusiv cele referitoare la comercializare, trebuie sa fie clare si sa nu induca in eroare consumatorii. Distribuitorul de asigurari trebuie, de asemenea, sa-l informeze pe consumator in ce masura este vorba de consultanta privind produsele de asigurare oferite. Trebuie sa fie clar daca distribuitorul isi desfasoara activitatea in numele unei asigurator sau ca independent, precum si cine il remunereaza.
Multe produse de asigurare simple sunt vandute fara consultanta prin intermediul internetului, de exemplu RCA sau asigurarea de calatorie in strainatate. Toate informatiile trebuie sa se comunice consumatorilor in scris, pe hartie sau pe suport durabil.
Conflictele de interese si transparenta privind remuneratia
In conformitate cu noile modificari, intermediarii in asigurari si asiguratorii trebuie sa adopte toate masurile adecvate pentru a detecta conflictele de interese care ar putea aparea in procesul de intermediere de produse de asigurare si sa-l informeze pe consumator in acest sens.
In IDD sunt mentionate prevederi privind informatiile care trebuie comunicate onsumatorului cu privire la natura remuneratiei distribuitorului in legatura cu contractul de asigurare. In acelasi timp, exista si o prevedere privind divulgarea informatiilor cu privire la remuneratia intermediarului in cazurile in care in cadrul contractului de asigurare se efectueaza plati de catre consumator dupa incheierea contractului, tinand cont si de posibilitatile de plata automate, uzuale in prezent in cazul contractelor de asigurare de lunga durata (de exemplu debitarea directa).
Distribuitorul de asigurari trebuie sa-l informeze pe consumator daca are posibilitatea de a cumpara separat diferitele componente ale unui pachet oferit (cross-selling).
Introducerea principiului general al conditiilor de concurenta echitabile intre canalele de distributie este foarte importanta pentru o informare echilibrata si pentru transparenta, fara sa existe riscul denaturarii concurentei.
Pentru consumator este important sa se dezvaluie conflictele de interese si sa existe o anumita transparenta privind formele de remuneratie. Totusi, accentul trebuie pus nu numai pe transparenta privind remuneratia, ci si pe sistemele de gestionare a performantei care stau la baza remuneratiei variabile si a salariilor fixe. Chiar si in lipsa remuneratiei variabile pot aparea conflicte de interese, si anume in cazurile in care distribuitorul trebuie sa atinga anumite obiective operationale. Deseori, poate fi vorba de obiective de distributie a unui anumit produs, dar si de obiective indirecte.Astfel de obiective pot ascunde riscul de conflicte de interese intre obiectivele stabilite de societatea de asigurare si nevoile clientului pentru un produs de asigurare adecvat.
Cerinte suplimentare in materie de protectie a consumatorului privind produsele de asigurare cu componenta investitionala
IDD prevede cerinte suplimentare speciale in materie de protectie a consumatorului in legatura cu achizitionarea unor produse de asigurare. Exista mari diferente intre produsele de asigurare simple si cele cu caracter investitional. Deseori este vorba de investitii care au o mare importanta financiara pentru consumator si acopera o perioada lunga de timp. Atat faza de economisire, cat si cea de plata pot dura decenii. Astfel de produse sunt deseori complexe, iar diferentele de continut si de conditii sunt foarte greu de inteles si de evaluat in prealabil de catre consumator. De aceea, in cazul acestei categorii de produse de asigurare, protectia intereselor consumatorilor are o importanta mult mai mare decat in cazul unor simple produse de asigurare cu amploare economica redusa.
Propunerea ia in considerare mai multe situatii de distributie:
- distributie fara consultanta, de exemplu vanzarea pe internet,
- distributie cu consultanta, care este furnizata ca recomandare, bazata pe o analiza impartiala, inclusiv cerintele privind structura acesteia, furnizata in mod independent, care se bazeaza pe o analiza mai ampla a pietei sau pe o analiza mai restransa a pietei.