Eugene GURENKO, Senior Insurance Officer, Banca Mondiala

Cererea de produse de asigurare este influentata intr-o mare masura de evolutia nivelului PIB/locuitor, dar aceasta dependenta poate fi redusa prin acordarea de stimulente celor care incheie o asigurare.

XPRIMM: Activitatea Dumneavoastra in cadrul Bancii Mondiale este orientata in directia acordarii de asistenta tehnica si financiara unor state precum Romania, Turcia, Iran, Columbia si Filipine. Care sunt asemanarile si diferentele majore existente intre aceste tari in ceea ce priveste asigurarile impotriva riscurilor catastrofale?
Eugene GURENKO: Principala asemanare este nivelul ridicat al expunerii la riscurile catastrofale, in special la cel de cutremur, coroborat cu gradul scazut de penetrare al asigurarilor impotriva catastrofelor naturale. Acest indicator variaza intre 0,5% in Iran si Filipine si 20% in Columbia, in conditiile unor piete de asigurari similare ca marime si dependente de reasiguratori. Mai mult, concentrarea zonelor rezidentiale si a platformelor industriale in zonele active din punct de vedere seismic reprezinta o alta caracteristica comuna celor 5 tari. O alta asemanare consta in calitatea nesatisfacatoare a constructiilor. Din acest punct de vedere, imbunatatirea normelor de realizare a constructiilor si implementarea la scara nationala a unor programe care privesc reducerea si prevenirea riscurilor sunt inca deziderate in aceste state desi, din nou, Romania se detaseaza pozitiv. Chiar recent Guvernul a decis sa contracteze un credit de la Banca Mondiala, banii urmand a fi utilizati pentru refacerea monumentelor istorice si pentru realizarea unui studiu de fezabilitate pentru un potential viitor sistem de asigurari in caz de catastrofa naturala.

XPRIMM: Care este atitudinea fata de managementul riscurilor catastrofale in aceste state?
E.G.: Abordarea difera de la tara la tara, de la inexistenta unor astfel de preocupari pana la implicarea proactiva. Cu toate acestea, asa cum am mentionat anterior, dezvoltarea unui sistem operational de management al riscului, referitor la producerea unor catastrofe naturale, ramane in continuare un deziderat. Parti ale acestui sistem functioneaza deja, in Turcia, drept exemplu, unde s-a reusit implementarea unui program de transfer al riscului intitulat TCIP (Turkish Catastrophe Insurance Pool). Peste 2 mil. de locuinte sunt asigurate prin intermediul TCIP.
Atat Romania, cat si Columbia au implementat strategii prin care se urmareste reducerea expunerii la aceasta categorie de riscuri; progrese mai lente s-au inregistrat in Iran si Filipine. Chiar daca va mai dura ceva timp pana ce guvernele acestor tari vor realiza importanta sistemelor integrate de management al riscului de catastrofa naturala, oficialitatile s-au aratat interesate in a explora serviciile pe care Banca Mondiala le pune la dispozitia lor, fapt extrem de incurajant.
Ideal insa ar fi ca guvernantii sa implementeze strategii pe termen mediu si lung in domeniul managementul riscurilor de catastrofa naturala, ceea ce ar insemna determinarea expunerii fiecarui stat la aceasta clasa de riscuri, dezvoltarea si implementarea unor politici eficiente de reducere a acestei expuneri si, in final, dezvoltarea unui program national de finantare si transfer care sa apeleze la pietele internationale.

XPRIMM: Cum apreciati situatia Romaniei in ceea ce priveste asigurarea riscului de catastrofa naturala?
E.G.: Din cauza unui cumul de factori - lipsa unei culturi a asigurarilor, veniturile mici pe cap de locuitor, dependenta pietei primare fata de reasiguratori s.a.m.d., in Romania se inregistreaza un grad relativ redus al penetrarii asigurarilor in caz de catastrofa naturala, de aproximativ 5%.
Statistic vorbind, cererea de produse de asigurare este influentata intr-o mare masura de evolutia nivelului PIB/locuitor, dar aceasta dependenta poate fi redusa prin acordarea de stimulente celor care incheie o asigurare.

XPRIMM: Cum vedeti evolutia sectorului asigurarilor impotriva riscurilor catastrofale in Romania?
E.G.: In opinia mea, piata se poate dezvolta in doua modalitati: fie evoluand treptat, odata cu cresterea veniturilor medii ale locuitorilor, ca urmare a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, sau ca urmare a expansiunii pietei creditelor ipotecare; fie brusc, creand, cu sprijinul Guvernului, capacitate suplimentara de reasigurare. In ambele cazuri este necesara educarea populatiei si familiarizarea acesteia cu conceptul de asigurare.

Alexandru CIUNCAN

| 2261 vizualizari