In 2026, se preconizeaza ca insolventele vor creste din nou usor, pe fondul reducerii treptate a costurilor de finantare. In spatele acestei aparente stabilizari se ascunde un nivel inca ridicat de fragilitate, in special in industria constructiilor, chimica si textila. O crestere de doar 25 de puncte de baza a ratelor dobanzilor la imprumuturile pentru companii ar fi suficienta pentru a perturba tendinta de relaxare.
Cifre cheie:
• +2,8%: cresterea preconizata a numarului de insolvente la nivel mondial in 2026.
• +2%: cresterea estimata in Franta (in concordanta cu aparitia de start-up-uri ) si in Regatul Unit.
• +4%: cresterea preconizata in Statele Unite din cauza sectoarelor vulnerabile la politicile recente, cum ar fi taxele vamale absorbite de companiile americane.
• +1%: previziune in Germania, marcata de o activitate privata slaba, in ciuda stimulentelor generoase din partea guvernului.
• –2%: scaderea estimata a insolventelor in Italia, pe fondul numarului mai mic al companiilor active din tara.
• –3%: scadere preconizata in Spania, sustinuta de imbunatatirea dinamicii macroeconomice
• 25 de puncte de baza: pragul critic care ar declansa o crestere a insolventelor la nivel mondial pentru a compensa o decelerare si a mentine o crestere mai mare a insolventelor in jur de +4-5% in 2026
„Anul 2026 ar trebui sa ofere un ragaz mai degraba decat o imbunatatire. Numarul insolventelor nu va scadea: pur si simplu nu va mai creste. Daca ratele ar scadea mai lent decat se anticipeaza, stabilizarea ar disparea imediat”, afirma Jonathan Steenberg, economist pentru tarile din nord-vest (Marea Britanie, Irlanda, Benelux si tarile nordice) la COFACE.
2026: o stabilizare inselatoare
Dupa trei ani de cresteri sustinute, 2026 ar trebui sa marcheze o perioada de calm. Insolventele vor continua sa creasca, dar intr-un ritm mai lent, ajutate de relaxarea treptata a ratelor si a conditiilor de creditare. Cu toate acestea, stabilizarea ramane fragila: nivelurile datoriei raman ridicate, marjele sunt comprimate, iar sectoarele cele mai expuse continua sa dea semne de tensiune.
Europa: stabilizarea depinde in mare masura de costurile de finantare
Germania (+1% in ceea ce priveste insolventele pentru 2026), Franta si Regatul Unit (+2%) se preconizeaza ca numarul insolventelor va ramane la un nivel ridicat, in timp ce Spania (-3%) va beneficia de o dinamica macroeconomica mai puternica. Italia (-2%) va beneficia in principal de efectele statistice ale reformelor sale procedurale.
In Tarile de Jos, cresterea (+4%) va reflecta o revenire treptata la niveluri apropiate de cele inregistrate inainte de pandemie. Continentul ramane extrem de sensibil la costul creditului, care va determina in mare masura traiectoria pentru 2026.
America de Nord si Asia-Pacific: o relativa pauza, dar tendinte contrastante
In America de Nord, traiectoriile diverg: in Statele Unite (+4%), companiile vor continua sa fie afectate de incetinirea economiei si de cresterea tarifelor, iar Canada (-5%) va incepe o scadere semnificativa dupa un ciclu prelungit de crestere. In Asia-Pacific, Japonia (+7%) va continua sa fie penalizata de ratele dobanzilor in continuare ridicate si de mai multe sectoare vulnerabile, in timp ce Australia (+0,5%) se asteapta sa se stabilizeze dupa o puternica normalizare post-pandemica. Aceste dinamici confirma faptul ca socurile locale – monetare, sectoriale sau de reglementare – vor continua sa influenteze riscul de neplata 2026.
O crestere de 25 de puncte de baza ar fi suficienta pentru a inversa tendinta
Stabilizarea preconizata pentru 2026 va depinde de o relaxare constanta a ratelor, dar echilibrul ramane precar: companiile raman foarte sensibile la costul creditului dupa mai multi ani de indatorare excesiva.
O crestere de 25 de puncte de baza a ratelor de imprumut ar putea determina o noua crestere a insolventelor la nivel global, pana la aproximativ +4-5%, o tendinta similara cu cea observata in 2025. Un astfel de scenariu ar afecta in special economiile europene, care sunt mai expuse la datorii cu rata variabila, precum si sectoarele cu capacitate redusa de rambursare a datoriilor, cum ar fi constructiile, produsele chimice si textilele.
Aceasta sensibilitate crescuta ne reaminteste ca, in 2026, traiectoria insolventelor va depinde mai putin de cresterea economica si mai mult de ritmul ajustarii monetare, costul finantarii devenind adevaratul arbitru al anului.