Zona de confort

Notiunea de "zona de confort" se refera la o stare comportamentala in care o persoana actioneaza fara anxietate si cu riscuri minime, folosind o serie (limitata) de comportamente, care duc la un nivel stabilit de performanta.

Daca ne referim strict la domeniul profesional, ea ar defini situatia in care un angajat s-a obisnuit cu sarcinile sale, a invatat un set de comportamente adecvate si stie ca, actionand in functie de acestea, va obtine performantele care ii sunt cerute.

Am putea spune ca "zona de confort" include acele activitati rutinere si situatiile problematice cu care ne-am obisnuit si pentru care am invatat deja solutiile, prin urmare ne simtim in siguranta in respectivele situatii. Nu exista un sentiment al riscului (sau, eventual, este unul minim) si nici nu ne temem ca nu am putea face fata.

La serviciu, odata ce am capatat experienta pe un anumit post, de obicei intram in aceasta zona de confort. Stim ce avem de facut, stim cum sa facem si o facem bine, suntem competenti in activitatile desfasurate si atingem nivelul de eficienta cerut.

Literatura de specialitate a pus in legatura conceptul de "zona de confort" cu cel de "management al performantei".

A munci aflandu-ne in zona de confort poate avea atat efecte pozitive, cat si negative asupra performantei.

Efectele pozitive sunt legate de gestionarea optima a energiei. In zona de confort, nu ne irosim resursele energetice ingrijorandu-ne pentru rezultate sau incercand diverse noi si noi modalitati de lucru, dintre care unele s-ar putea dovedi chiar inadecvate. Aceasta ne permite sa ne focalizam doar pe sarcinile pe care le avem de efectuat. Mai mult, cum multe dintre comportamente sunt deprinderi, care se desfasoara cu un grad ridicat de automatizare, consumul energetic este minim. Ne simtim in siguranta cu situatia si cu sarcinile, astfel incat si starea noastra mentala este una de confort interior.

Prelungita in timp, situatia poate incepe sa aiba si o serie de efecte negative, fiind asociata cu sentimentul de plafonare, cu scaderea creativitatii, a implicarii si a motivatiei. In plus, individul inceteaza sa mai evolueze din punct de vedere profesional.

Aceste efecte pot fi combatute foarte usor, iesind din zona de confort, fapt care poate contribui, totodata, la cresterea performantelor.

Procesul are loc in felul urmator: iesirea din zona de confort provoaca o crestere a anxietatii (in fata unor situatii noi, majoritatea dintre noi experimenteaza aceasta traire), situatie care genereaza stres. Ca si consecinta, organismul isi mobilizeaza resursele, creste nivelul de atentie si de concentrare. Intram in ceea ce specialistii numesc "zona performantei optime" ("optimal performance zone"). In aceasta stare de usoara tensiune, performantele ne cresc, ne putem optimiza abilitatile.

Bineinteles ca, daca situatia se repeta, o data cu trecerea timpului, ne vom invata si cu noile provocari, nu vom mai fi tensionati la confruntarea cu ele, si vom intra intr-o noua zona de confort, la un nivel superior fata de cel precedent. De altfel, nici nu ar fi de dorit sa muncim intr-o permanenta stare de incordare, care ne-ar epuiza, in final.

Sa luam exemplul unui agent de asigurari specializat in vanzarea unui anumit tip de polita. El a acumulat experienta si cunoaste caracteristicile respectivelor produse de asigurare; mai mult, a invatat si multe informatii despre genul de client caruia i se adreseaza, stie ce nevoi au acesti clienti si cum sa ii abordeze. Pentru el, aceasta este zona de confort. A iesi din zona de confort ar insemna sa inceapa sa vanda pachete complexe de asigurare, cu polite diferite fata de ceea ce vindea inainte. La inceput, va fi tensionat si nesigur pe rezultatele lui. Va trebui sa isi adapteze modalitatile de abordare a clientilor, sa invete despre caracteristicile noilor produse pe care le comercializeaza. Va depune eforturi pentru a se descurca in noua situatie, va dobandi noi abilitati de vanzare, isi va extinde gama comportamentala pentru a face fata unor solicitari profesionale mai complexe. Va evolua si, in cele din urma, va urca pe un nivel superior de competenta profesionala.

De retinut este faptul ca, pentru a ne dezvolta, ne putem depasi in mod constient si programatic actuala zona de confort, stabilindu-ne obiective care sa implice, in mod automat, confruntarea cu noi situatii si provocari.

Ne putem asuma noi responsabilitati, putem incerca noi cai de actiune in indeplinirea sarcinilor rutiniere... Ideea de baza este de a ne imbogati aria comportamentelor profesionale, asa incat sa devenim din ce in ce mai competenti in rezolvarea mai multor probleme, sa facem fata unei game din ce in ce mai largi de solicitari.

Totodata, nu trebuie sa uitam ca aceste demersuri implica iesirea din starea de confort psihologic in care ne aflam anterior. Evolutia presupune, de fiecare data, un oarecare grad de tensiune si de stres. Privite din acest unghi, pana si aceste stari usor neplacute pot fi percepute ca pozitive, deoarece ele ne imping mai departe.

La niveluri ridicate de stres insa, nu mai vorbim de dezvoltare ci, din contra, de dezorganizarea comportamentelor, de posibile esecuri, de epuizare si de alte fenomene negative.

Evolutia se face pas cu pas si, de cele mai multe ori, pasii sunt mici. Iesirea din zona de confort, pentru a avea rezultatele dorite, are loc din aproape in aproape, bazandu-ne si pe vechile competente, carora le adaugam, treptat, altele noi.