"Drumul de urmat pentru dezvoltarea economica a tarilor Central si Est Europene in conditiile actuale de incertitudine ridicata este greu de definit. Este adevarat faptul ca actualele crize suprapuse au determinat presiune pe echilibrele macroeconomice si bugetare, la nivel global. Devine evident faptul ca nu exista doar solutii unice generale la aceste provocari, desi aceste solutii izvorate din solidaritate la nivel international si european au un rol important. Prin urmare, este necesar ca tarile emergente sa-si analizeze si solutiile particulare, diferentiate, care se pot aplica la nivel local.
In contextul noilor realitati economice si sociale, o astfel de abordare devine tot mai necesara din perspectiva planificarii strategice. Identificarea sectoarelor prioritare din punct de vedere al dezvoltarii competitive, concentrarea eforturilor asupra acelor optiuni care au potentialul de a genera cele mai bune rezultate, elaborarea si implementarea unor strategii eficiente si coerente la nivel national trebuie, prin urmare, sa raspunda provocarilor ce decurg din necesitatea unei mai bune valorificari a resurselor existente.
Astfel, cazul Romaniei poate fi analizat pentru a se identifica principalele prioritati care ar trebui avute in vedere pentru dezvoltarea economica a tarii noastre in actualul context marcat, din pacate, de suprapunerea mai multor crize de anvergura peste problemele vechi, de natura structurala, care trebuie gestionate cat mai bine pe termen mediu si lung, precum: deficitele duble deja persistente, nivelul crescut al inegalitatii si, nu in ultimul rand, fundamentele care stau la baza cresterii economice.
In astfel de circumstante, in opinia mea, nu este suficienta doar identificarea principalelor directii la nivel strategic, ci si o prioritizare riguroasa a domeniilor de interventie, tinand cont nu doar de constrangerile inerente unui astfel de context, ci si de oportunitatile indiscutabile pe care le are tara noastra.
Ca parte a marii familii europene, Romania poate reprezenta o oportunitate de piata semnificativa si un reper in regiune, daca luam in considerare dimensiunea (a 8-a in UE 27) si populatia (a 6-a in UE 27), fiind a doua tara ca marime din Europa Centrala si de Est. Pe langa statutul de membra a Uniunii Europene, tara noastra beneficiaza totodata si de o afiliere semnificativa pe plan international, apartenenta sa la NATO reprezentand un pilon deosebit de important pentru mentinerea securitatii si a stabilitatii in regiune, aspect care, dupa cum putem vedea cu totii, capata o relevanta crescanda in vremurile pe care le traim.
Bogata in resurse naturale si zacaminte minerale (gaze naturale, petrol, sare s.a.), cu soluri fertile (de exemplu, cernoziomul din sudul si din estul tarii, foarte bun pentru cultivarea cerealelor), Romania reprezinta si principala cale de acces la Marea Neagra, prin Portul Constanta, ca sa enumeram doar cateva avantaje extrem de importante, daca sunt valorificate corespunzator din perspectiva competitivitatii.
Daca incercam sa fim cat mai sintetici in abordare, putem spune ca prioritatile economice ar trebui sa vizeze doua directii principale de actiune, respectiv:
- Diminuarea vulnerabilitatilor care pot afecta siguranta nationala;
- Dezvoltarea sectoarelor in care Romania detine avantaje competitive fata de alte tari.
A. Prioritati pentru diminuarea vulnerabilitatilor economice care pot afecta siguranta nationala
Aceste vulnerabilitati care pot afecta siguranta nationala in actual context economic si geopolitic se impart, la randul lor, in trei categorii:
A1. Vulnerabilitati care pot afecta siguranta alimentara;
A2. Vulnerabilitati care pot afecta siguranta energetica;
A3. Vulnerabilitati care pot afecta siguranta cibernetica.
Odata cu declansarea pandemiei COVID si, ulterior, a razboiului din Ucraina, atenuarea acestor vulnerabilitati ar trebui sa devina prioritati la nivel national.
A1. Posibile masuri pentru asigurarea sigurantei alimentare
Schimbarile structurale care au loc la nivel global, precum presiunea din ce in ce mai mare asupra resurselor naturale, cresterea populatiei si, implicit, a cererii de alimente la nivel mondial, sporirea gradului de urbanizare, cresterea preturilor input-urilor pentru agricultura, sau incalzirea globala ce determina, intre altele, o mai mare vulnerabilitate a culturilor la schimbarile climatice ce genereaza fenomene meteorologice extreme, au implicatii majore in ceea ce priveste agricultura si sunt de natura a spori insecuritatea alimentara.
Toate transformarile la care am facut referire mai sus reprezinta, fara doar si poate, provocari semnificative dar si posibile oportunitati, in special in contextul unor discrepante semnificative intre potentialul agricol al tarii noastre si contributia efectiva a acestui sector la dezvoltarea economiei. In perioada dificila si complexa pe care o traversam, trebuie adoptata o pozitie strategica fata de aceste provocari si oportunitati, prin valorificarea la maximum, atat a tendintelor favorabile la nivel european si global, dar si a specificului si a potentialului agriculturii romanesti.
In conditiile in care cererea pentru produse alimentare este in crestere la nivel global, nu trebuie pierdut din vedere ca Romania are un acces facil la pietele mondiale prin Portul Constanta, iar statutul de tara membra a Uniunii Europene ii confera atat accesul la piata europeana, cat si la fondurile europene. Aceste avantaje trebuie valorificate inteligent pentru atingerea unui nivel mai ridicat de coerenta intre agricultura si dezvoltarea economiei.
Desi, asa cum am mentionat anterior, potentialul agricol al Romaniei este semnificativ, randamentele din agricultura sunt mici, ceea ce evidentiaza o utilizare insuficienta a factorilor de productie. De asemenea, industria alimentara este insuficient dezvoltata.
In domeniul agro-alimentar, Romania este printre principalii producatori de cereale si oleaginoase din UE (25 la suta din productia de porumb a UE, 34 la suta la floarea soarelui, 14 la suta la soia), iar aproximativ 50 la suta din productie este vanduta la extern. Romania exporta materie prima (avand valoare adaugata redusa) si importa produse alimentare prelucrate (care au valoare adaugata mai ridicata), astfel ca tara noastra inregistreaza un deficit comercial cu produse alimentare ridicat si in crestere.
O solutie o constituie sprijinirea industriei alimentare astfel incat sa se prelucreze in tara, intr-o proportie mai mare, produsele agricole care stau la baza bunurilor finite importate de Romania. Ca in orice alt domeniu, un astfel de demers presupune investitii, implementarea celor mai bune practici, cercetare si inovare, dar si politici publice eficiente. Intr-o prima faza, avand in vedere constrangerile fiscal-bugetare, sprijinul ar trebui sa fie tintit catre sub-sectoarele industriei alimentare, a caror dezvoltare poate conferi Romaniei avantaje competitive, astfel incat domeniile care beneficiaza de sprijin sa poata produce rapid valoare adaugata, inclusiv pentru export.
Este foarte important sa nu se mai priveasca spre trecut, incercandu-se sa se rezolve probleme structurale cu solutii din anii '80 sau '90. Trebuie sa privim spre viitor! O astfel de abordare confera, intre altele, si avantajul fructificarii resurselor financiare europene, care sunt gratuite sau mult mai ieftine decat imprumuturile pe care le angajeaza statul roman. Luand in considerare spatiul fiscal limitat de care dispune Romania, pentru o redresare durabila, inclusiv din aceasta perspectiva, este esentiala o absorbtie cat mai ridicata a fondurilor europene care pot fi accesate prin intermediul Next Generation EU sau al Cadrului Financiar Multianual al Uniunii Europene.
Fata de celelalte state membre ale UE, Romania are una dintre cele mai accentuate diviziuni a terenurilor agricole. Comasarea acestora presupune demersuri complexe si de durata, daca avem in vedere doar cateva aspecte, precum: multitudinea terenurilor cu suprafete mici, dificultatile majore privind identificarea sau chiar contactarea unora dintre proprietarii acestora, incertitudinea raporturilor juridice sau a statutului terenurilor din punct de vedere al dreptului de proprietate, rezervele unor proprietari privind asocierea etc. De aceea, este important, de exemplu, sa se incurajeze asocierea producatorilor agricoli, care poate facilita accesul acestora la piete, obtinerea de finantare pentru productie, investitiile in echipamente si utilaje agricole ce pot fi folosite in comun, eficientizarea cheltuielilor sau chiar reducerea costurilor, cresterea capacitatii de negociere etc.
Dezavantajele semnificative ce decurg din fragmentarea terenurilor agricole din Romania (de departe, cea mai ridicata din UE) ar putea fi, in parte, atenuate, si prin digitalizarea agriculturii, spatiul de imbunatatire fiind semnificativ (in sectorul agroalimentar, doar 1 la suta din firme declara ca folosesc roboti industriali, la cealalta extrema situandu-se Olanda cu 22 la suta si Suedia cu 31 la suta). In aceeasi ordine de idei, se impune si o gestionare corespunzatoare de catre producatorii agricoli, cu sprijinul autoritatilor, a tranzitiei catre sursele de energie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Un alt exemplu se refera la suprafata agricola ecologica din Romania, care are o pondere semnificativ mai mica decat media UE (2,4 la suta fata de 7,5 la suta, anul 2018), fiind astfel loc de crestere a calitatii produselor alimentare si a valorii adaugate produse in agricultura.
Este, de asemenea, important ca masurile sa nu mai vizeze cu preponderenta cantitatea, ci calitatea. Diversitatea si calitatea produselor agricole si alimentare romanesti ar putea constitui avantaje concurentiale pentru producatori, atat la nivel national, dar si european, si ar putea, de asemenea, contribui semnificativ atat la mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei, dar si la cresterea economiei. De exemplu, este necesara crearea si implementarea de catre autoritati, prin dialog strans cu reprezentantii asociatiilor de profil, a unei strategii pentru promovarea produselor alimentare de calitate, inclusiv prin cresterea rolului schemelor de calitate. Certificarea produselor agro-alimentare conform unor scheme de calitate nationale sau chiar europene presupune o serie de potentiale beneficii, precum posibilitatea de a accesa nu doar piata europeana, sau alte piete externe, ci si fondurile europene, sau oportunitatea de a participa la programe de promovare a calitatii produselor, derulate la nivel european. In cazul in care produsele industriei autohtone indeplinesc aceste standarde de calitate, autoritatile ar trebui sa promoveze cu precadere respectivele bunuri, putand astfel contribui la o mai buna pozitionare a producatorilor romani in raport cu ceilalti competitori, la eliminarea multor obstacole pentru a patrunde pe pietele externe si, implicit, la cresterea schimburilor comerciale in domeniul agro-alimentar. O alta solutie vizeaza imbunatatirea legislatiei privind certificarea si promovarea produselor agroalimentare, dar si bugetarea corespunzatoare a unor astfel de programe. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca avem la dispozitie 9,4 mld euro pentru implementarea strategiei Uniunii Europene "De la Ferma la Furculita", ceea ce ar atenua si vulnerabilitatea legata de lanturile lungi de productie, cu beneficiu direct si imediat asupra producatorilor si procesatorilor locali.
Nu in ultimul rand, o atentie deosebita trebuie acordata diminuarii risipei alimentare, fenomen care adanceste si mai mult insecuritatea alimentara. Panica generata de pandemia de Covid-19 a accentuat aceasta problema, inducand un anumit tip de comportament la nivelul populatiei, manifestat prin tendinta de a se aproviziona excesiv cu alimente care, ulterior, nu au mai putut fi consumate, ca urmare a expirarii datei durabilitatii minimale. Desi in ultimii ani, in Romania s-au facut anumiti pasi in directia diminuarii risipei alimentare, prin adoptarea unui cadru legislativ care stabileste actiunile ce trebuie intreprinse de operatorii din industria alimentara si prin instituirea unor facilitati fiscale, trebuie continuate eforturile pentru identificarea de solutii concrete si eficiente in acest sens (de exemplu, programe educative pentru responsabilizarea populatiei, chiar cu implicarea scolilor, acordarea de stimulente pentru recompensarea celor mai bune practici etc.).
A2. Posibile masuri pentru asigurarea sigurantei energetice
Ca obiectiv strategic, siguranta energetica la nivel national presupune, in esenta, asigurarea resurselor energetice pentru functionarea normala a societatii si a economiei, gestionarea eficienta a acestora si predictibilitatea evolutiilor in domeniu.
Daca luam in considerare pozitia geografica si resursele pe care le detine, si pe plan energetic Romania poate avea o pozitie relevanta in regiune. Marea Neagra reprezinta, dupa cum stim cu totii, o zona de real interes avand in vedere hidrocarburile din zona off-shore, putand oferi o serie de oportunitati de productie si de export de energie pe piata europeana, in special in contextul generat de razboiul din Ucraina.
Romania are printre cele mai mici niveluri de dependenta de resursele energetice importate din Rusia si detine un potential ridicat pentru a fi exportator net. Cu toate acestea, este necesara accelerarea investitiilor pentru capabilitati energetice cu emisii de carbon reduse, sporirea eficientei energetice, dezvoltarea interconexiunilor la nivel european si diversificarea in continuare a surselor de aprovizionare cu energie pentru a reduce si mai mult dependenta de importurile din Rusia.
Un rol important poate reveni si canalului energiei verzi, fiind planificate proiecte de aproape 60 mld euro pana in anul 2030, care ar putea fi implementate, atat de catre sectorul public, cat si de catre cel privat. Acest lucru ar genera o structura si mai diversificata a surselor de energie, diminuand dependenta de conjunctura favorabila sau nu a uneia dintre resursele energetice.
De asemenea, este necesara regandirea lanturilor de productie si incercarea de relocare in Romania a unora dintre acestea, pentru care Romania ar putea avea avantaje competitive. Altfel, cu o mare probabilitate se va materializa riscul ca atat sectorul public, cat si cel privat sa se imprumute zeci de miliarde de euro in urmatorul deceniu, pentru a da de lucru firmelor din China (in Romania se produc doar marginal bunuri legate de industria energiei regenerabile). In prezent, in contextul razboiului din Ucraina, este un moment propice pentru a se incerca respectivele relocari.
Desi la nivelul sectorului privat (in special cu capital strain) exista un interes amplu pentru extinderea productiei de energie regenerabila, statul a ramas in urma cu investitiile necesare pentru de a prelua aceasta productie suplimentara de energie. O solutie este ca Transelectrica sa fie mai ambitioasa in ceea ce priveste planurile de investitii (societatea are o bancabilitate ridicata, astfel incat aceste investitii pot fi realizate si cu credite de la bancile autohtone, daca resursele proprii nu sunt suficiente).
A3. Posibile masuri pentru asigurarea sigurantei cibernetice
Accesul la comunicatii si la tehnologia informatiei constituie o conditie esentiala pentru functionarea societatii actuale. Dincolo de beneficiile indiscutabile ale progreselor in domeniul digitalizarii, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca aceste evolutii vin la pachet si cu numeroase vulnerabilitati. Altfel spus, o societate, cu cat este mai digitalizata, cu atat devine mai vulnerabila.
Observam cu totii ca Romania, ca si alte tari din Europa, se confrunta in ultima perioada cu o serie de amenintari de natura cibernetica atat in sectorul public, cat si in cel privat, care pot viza: accesul neautorizat al unor infrastructuri, atacuri cibernetice asupra infrastructurilor care sustin functionarea unor autoritati publice si a caror afectare ar putea aduce atingere sigurantei nationale, accesarea sau chiar modificarea neautorizate a unor informatii in format electronic si chiar spionajul de natura cibernetica.
Prin urmare, se impune o gestionare eficienta a acestor amenintari si riscuri privind securitatea cibernetica a tarii noastre si identificarea de solutii pentru contracararea acestora, cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Spatiul informatic nu are granite, iar securitatea acestuia trebuie sa reprezinte o preocupare constanta a tuturor entitatilor implicate. Eforturile la nivel national trebuie coordonate cu orientarile pe plan european si international. Avand in vedere dinamica rapida a acestui domeniu in continua schimbare si, implicit, necesitatea gestionarii provocarilor si a valorificarii oportunitatilor ce decurg din aceste evolutii, se impune elaborarea si implementarea de urgenta a unui plan national care sa instituie masuri eficiente pentru contracararea atacurilor sau a altor incidente de natura cibernetica, utilizand expertiza tuturor institutiilor care au responsabilitati in acest domeniu. Astfel de masuri ar trebui sa vizeze aspecte precum: reglementarea unui cadru legislativ in acest domeniu, schimbul de informatii cu privire la posibile riscuri, amenintari, incidente sau alte vulnerabilitati de natura cibernetica, sprijinirea cercetarii-dezvoltarii si inovarii privind securitatea cibernetica, sporirea gradului de rezilienta a infrastructurilor digitale si, nu in ultimul rand, dezvoltarea unor programe educationale.
B. Prioritati pentru dezvoltarea sectoarelor in care Romania detine avantaje competitive fata de alte tari
Uniunea Europeana inseamna solidaritate, coeziune, dar si competitivitate. Romania are, fara doar si poate, potentialul pentru a contribui la eforturile de crestere a competitivitatii economiei europene.
Competitivitatea economica este influentata de o multitudine de factori, care vizeaza, fara a se limita la acestea, aspecte precum: valorificarea, intr-o maniera inovativa si creativa, a potentialului regional; consolidarea legaturilor industriale; punerea in valoare a patrimoniului natural, dar si a celui cultural; asigurarea accesibilitatii si dezvoltarea conectivitatii; stimularea proceselor de cercetare si inovare s.a. Desi productivitatea muncii a inregistrat cresteri in ultimii ani, chiar mai mari decat in alte state ale Uniunii Europene, Romania este in urma inca la nivel european (de exemplu, productivitatea medie a IMM-urilor, care reprezinta coloana vertebrala a economiei, este de trei ori mai mica decat media UE).
Romania intampina inca dificultati si in ceea ce priveste inovarea si potentialul intreprinderilor de a se adapta la noile tehnologii (de exemplu, la nivelul intreprinderilor, cuantumul cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea este mult mai mic decat media din restul Uniunii Europene). Desi se poate constata o crestere in ceea ce priveste dinamica nivelului de inovare, aceasta se concentreaza insa doar in anumite regiuni.
Prin urmare, pentru a recupera decalajul fata alte state europene, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru consolidarea competitivitatii si pentru sporirea capacitatii de inovare. In acest sens, poate fi avuta in vedere o mai buna integrare a componentelor sistemului de productie, stimularea interactiunii intre societatile cu capital strain si cele cu capital romanesc si, nu in ultimul rand, facilitarea accesului la finantare.
Planul de redresare si rezilienta al Romaniei cuprinde o serie de masuri menite a aborda probleme structurale ale economiei printr-o serie de reforme privind: productia de energie din surse regenerabile, promovarea transportului cu emisii reduse, modernizarea infrastructurii feroviare, sprijinirea transportului public, digitalizarea administratiei publice, cresterea nivelului de colectare a taxelor si impozitelor si eficientizarea cheltuielilor publice s.a.
Pe langa reformele si investitiile prevazute in planul de redresare si rezilienta, Romania ar putea obtine beneficii si de pe urma unor masuri care sa aiba in vedere o piata mai deschisa, dar si mai competitiva, printr-o mai buna valorificare a resurselor de care dispune.
In context, mentionam cu titlu de exemplu, cateva sectoare economice in care Romania ar putea aduce o contributie semnificativa la nivel european: turismul, energia, tehnologia informatiilor si comunicatiilor, lemnul si mobila, textilele si pielaria, bioeconomia - agricultura, silvicultura, acvacultura.
Sectoarele industriale generatoare de valoare adaugata ridicata, desi au inregistrat volume importante de crestere, au in continuare un rol modest in structura economiei. De exemplu, sectoarele clasificate de taxonomia europeana ca fiind medium high-tech si high-tech aveau o pondere in valoare adaugata a economiei de aproape 7 la suta in anul 2006 (anul dinaintea intrarii Romaniei in UE). Dupa aproape 15 ani, respectiva pondere a ramas aproape aceeasi.
Dupa dinamica exporturilor de bunuri, Romania ar avea in prezent avantaje competitive la producerea de autovehicule si componente ale acestora. Pe de alta parte, acest domeniu ar putea suferi schimbari majore pe masura ce vehiculele electrice capata importanta, ceea ce va face ca o buna parte din productia actuala de componente sa nu mai fie necesara. Accentul va fi pus pe alte componente (cum ar fi bateriile electrice), context in care alte tari din regiune au demarat de mai multi ani masuri pentru a le putea produce (exemplu, Ungaria pentru baterii electrice).
O analiza realizata de Banca Mondiala cu privire la avantajele competitive ale Romaniei (pe baza datelor anterioare pandemiei COVID-19) arata ca:
- cel mai mare potential nerealizat de export al Romaniei este pentru urmatoarele produse:
- masini, aparate si echipamente electrice - valoarea aditionala a exporturilor este estimata la 14,3 miliarde dolari
- vehicule cu motor si parti ale acestora - valoarea estimata in acest caz este de 11,4 miliarde dolari
- materiale plastice si cauciuc si articole din materiale plastice si cauciuc - valoarea exporturilor suplimentare este estimata la 3,2 miliarde dolari, desi Romania si-a crescut capacitatile de export in acest sector in ultimii ani
- Romania este prezenta pe pietele globale din lantul de oferta al produselor verzi
- in perioada pre-pandemica, Romania a castigat cota de piata pentru unele produse:
- pentru energie solara: constructii din fier si otel, motoare
- pentru energie eoliana: generatoare de curent alternativ, contoare
- vehicule electrice: carbonati de litiu, oxid si hidroxid de litiu
- Romania are avantaj competitiv pentru 39 de produse din lantul de productie al produselor verzi, in special pentru energie eoliana, valoarea exportului fiind estimata la 5 miliarde dolari (date 2019)
- modelul de export este insa orientat catre produse cu grad mai redus de complexitate, iar oportunitatile de export cu grad mai mare de fezabilitate pe termen scurt sunt tot in sectoarele producatoare de produse cu un grad mai redus de complexitate. Autoritatile trebuie sa gaseasca solutii pentru remedierea acestor dezvoltari structurale, care consolideaza si riscul capcanei venitului mediu (middle income trap)
- in perioada pre-pandemica, Romania a castigat cota de piata pentru unele produse:
Trebuie, de asemenea, avut in vedere si palierul fiscal, context in care Romania a instituit deja o serie de facilitati, cu relevanta din perspectiva unor avantaje competitive la nivel regional. Provocarile actuale sunt mai accentuate din cauza situatiei generale de incertitudine. Devine evident ca este necesara o gandire strategica insotita de alegeri simple. Cred ca in ciuda situatiei complicate exista pentru Romania o fereastra de oportunitate pentru o repozitionare pe harta economica a Europei. Asa cum se spune - Nu putem directiona vantul, dar putem ajusta panzele - este de altfel singura alegere inteleapta cand navighezi in ape tulburi".