Este evident ca societatea isi urmeaza dinamica de crestere a complexitatii fenomenelor si proceselor, lucru care afecteaza in mod direct modelele de dezvoltare a economiei, iar dezvoltarea sustenabila a acesteia este o necesitate din ce in ce mai stringenta, care nu mai poate fi amanata sau mentinuta la finalul listei de prioritati. O lunga perioada de timp a existat si ideea de a te dezvolta economic in orice conditii, dar in situatia de astazi in care societatea are nevoie la fel de mult de cooperare si nu doar de competitie, aceasta idee nu mai reprezinta demult o alegere optima.
Tocmai fiindca intelegem ca dezvoltarea economiei are ca scop final cresterea durabila a calitatii vietii cetatenilor, devine necesar sa ne circumscriem actiunile si politicile acestei idei de baza.
Daca in schimb dorim sa ne raportam actiunile la nevoile actuale ale societatii, una dintre abordarile posibile pentru eficientizarea actiunilor asociate acestui demers este adoptarea unui model bazat pe matricea celor 4C: cooperare, coordonare, coerenta si consecventa. Urmarirea acestor patru criterii de indeplinit de catre componentele mixului de politici economice, mai ales in cazul domeniilor cheie (de exemplu in ceea ce priveste mediul, schimbarile climatice, agricultura, energia, transportul, activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare s.a.), precum si identificarea interdependentelor intre riscurile aferente sectoarelor relevante pot contribui semnificativ la cresterea gradului de dezvoltare si de integrare a proiectelor economice bazate pe dezvoltare ecologica si sustenabila.
O analiza a modului in care functioneaza aceasta matrice in fazele procesului de asumare decizionala a unui proiect si bugetarea acestuia pentru atingerea obiectivelor propuse comporta definirea a doua componente importante:
- O prima componenta clasificata ca nivelul 1 de referinta este legata de exprimarea organizatorica tactica si strategica din punct de vedere al utilizarii resurselor umane si al parghiilor necesare de catre institutiile nationale si internationale implicate in derularea masurilor efective si punerea lor in practica. Este vorba in principal de cooperarea si coordonarea actiunilor necesare, pentru a putea avea consistenta si rezultate optime in raport cu tintele asumate.
- O a doua componenta clasificata ca nivelul 2 de referinta este legata de dimensionarea efortului si maximizarea rezultatelor prin natura programelor asumate pe termen scurt, mediu si lung, care trebuie sa permita imprimarea unei directii clare de dezvoltare, care sa aiba la baza o foaie de parcurs ce prezinta inclusiv obiectivele de etapa care trebuie atinse.
Coerenta politicilor se refera in esenta la interactiuni la diferite niveluri, precum si la alinierea si consecventa obiectivelor si instrumentelor/ metodelor aplicate in domeniul politicii respective. In mod efectiv, trebuie evitata situatia "conflictului" dintre obiectivele unei anumite politici si actiunile intreprinse in alte domenii. Asadar, nu este vorba doar de controlarea potentialele conflicte, ci este de fapt nevoie de actiuni de consolidare prin care politicile din diverse domenii se sustin si se potenteaza reciproc. Ori acest lucru nu se poate realiza decat prin cooperarea si coordonare.
MATRICEA CELOR 4 C" in elaborarea/implementarea politicilor
Aceste niveluri insa nu sunt independente, ele actioneaza si interactioneaza avand momente de interferenta care pot fi:
- momente de interferenta partiala, in situatia in care doua sau trei componente se intersecteaza prin actiunile lor
- si momente de interferenta totala in care toate componentele se intersecteaza.
Abordarea optima este aceea care conduce catre un moment de interferenta totala avand ca rezultat observat o integrare a tuturor actiunilor asumate in cadrul mixului de politici economice pentru realizarea obiectivului definit, determinand si utilizarea cu maxima eficienta a resurselor financiare alocate.
Utilizarea matricei celor 4C in proiectarea mixului de politici publice
Atat in mediul profesional cat si cel de cercetare, dezbaterile si analizele privind interactiunile dintre diferitele componente ale mixului de politici economice sunt ample si polivalente. Fiecare componenta a mixului are obiective definite si dispune de instrumente specifice, intreaga constructie fiind insa dinamica, adaptabila la conditiile economice si sociale in permanenta schimbare.
Desi in teorie si in practica este recunoscuta utilitatea si eficienta separarii obiectivelor si independenta instrumentelor aferente politicilor respective, totodata sunt identificate si documentate numeroase efecte directe si indirecte pe care utilizarea unora dintre instrumentele circumscrise fiecareia dintre politici le pot avea asupra obiectivelor si conduitei celorlalte. Din acest motiv pragmatic, este vital sa nu pierdem din vedere importanta coordonarii si cooperarii in cadrul mixului de politici. Astfel, eventualele efecte secundare nedorite generate de unele actiuni circumscrise unei anumite politici economice pot fi contracarate crescand eficienta ansamblului de masuri adoptate, reducand timpul de implementare si de propagare a efectelor benefice si totodata potentandu-l.
Este cunoscut faptul ca externalitatile negative generate de activarea unor instrumente specifice circumscrise unei anumite politici economice asupra altor domenii sau sectoare ale economiei sunt adesea inevitabile. Daca dorim sa cream o societate cu o calitate a vietii ridicata este obligatoriu sa nu renuntam la obiectivele legate de dezvoltarea unui mediu eco-friendly in toate fazele proceselor de productie si de distributie.
Tocmai pentru a canaliza intr-o maniera optima efectele dorite si a gestiona cat mai eficient (minimizand) externalitatile negative inevitabile ale utilizarii instrumentelor distincte specifice fiecareia dintre componentele mixului de politici economice este utila abordarea bazata pe matricea celor 4C.
Astfel, constructia unui mix in cadrul caruia sa se raspunda simultan nevoii de coordonare, cooperare, coerenta si consecventa a componentelor de politici economice ar conduce catre optimizarea rezultatului obtinut pentru economie si societate in ansamblu. Colaborarea induce necesitatea de a se tine seama de exigentele, nevoile si asteptarile tuturor celor implicati, pentru a ne asigura ca deciziile de politica economica se bazeaza pe o intelegere profunda a situatiei actuale a economiei si a perspectivelor. Coordonarea se refera la asigurarea faptului ca diferitele politici si masuri functioneaza impreuna fara sincope pentru a obtine rezultatele dorite. Coerenta contribuie la asigurarea alinierii politicilor si masurilor punctuale specifice, atat unele cu altele, cat mai ales cu obiectivele economice si sociale mai largi, indeosebi cu cele pe termen lung. Consecventa se refera in principal la asigurarea faptului ca politicile si masurile sunt aplicate in mod uniform in timp, fara schimbari semnificative care ar putea avea efecte de destabilizare asupra dezvoltarii societatii.
De asemenea, trebuie avut in vedere ca in domeniul economic o abordare de tipul "one-size-fits-all" functioneaza foarte rar. Adaptarea la conditiile locale, la particularitatile economiilor nationale, potentand punctele forte, este cruciala pentru implementarea cu succes a politicilor si pentru obtinerea rezultatelor pe termen mediu si lung. Tarile prezinta particularitati in materie de institutii si guvernanta, dezvoltare economica, deschidere fata de investitorii straini, iar aceste particularitati, proiectate pe fondul conjuncturii economice care caracterizeaza mediul la un anumit moment, influenteaza in mod semnificativ implementarea politicii economice.
Argumentele prezentate mai sus conduc catre concluzia ca cei 4C - colaborare, coordonare, coerenta si consecventa - sunt principii esentiale care trebuie sa stea la baza constructiei mixului de politici economice pentru a maximiza beneficiile pentru societate. Efortul unei astfel de constructii nu este mic, iar obstacolele sunt numeroase, insa conditiile actuale deosebit de dificile precum si mediul dominat de incertitudine, vulnerabilitati si riscuri accentueaza nevoia unei astfel de abordari, care sa permita utilizarea cu maxim de eficienta a resurselor din ce in ce mai rare si mai scumpe si a spatiului de politici care se ingusteaza tot mai mult. Aceasta abordare urmareste sa atraga atentia asupra unui fapt foarte important, si anume, modul in care resursa umana, capitalul intelectual se integreaza in procesul decizional pe termen scurt, mediu si lung, tocmai pentru a determina ca proiectele care arata bine in forma scrisa sa poata fi transpuse cu rezultate concrete si rapide in dezvoltarea economica a societatii. Asa cum spunea Robert Shiller (Finantele si societatea buna, 2012), "cheia atingerii scopurilor noastre si a promovarii valorilor umane consta in a intretine si a imbunatati continuu un sistem financiar democratic, care sa tina cont de diversitatea motivatiilor si a impulsurilor umane".
