1asig.ro
1asig.ro
federatia roaman de bowling
Leonardo Badea (BNR): Iesirea ...

Leonardo Badea (BNR): Iesirea sustenabila din criza economica impune reforme structurale si atragerea banilor europeni

"Situatia economica si geopolitica nu este deloc usoara in conditiile in care ne confruntam cu crize suprapuse determinate deopotriva de variate vulnerabilitati interne si de socuri exogene numeroase. O caracteristica importanta a acestora este efectul lor pe termen lung, lucru valabil atat daca ne gandim la modificarile mecanismelor economice induse de pandemia COVID (inca in desfasurare, inclusiv conform OMS), cat si la regandirea dependentelor economice si comerciale (nu doar din perspectiva lanturilor de valoare adaugata) impusa de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Fortati de a aceste realitati care vor face dificila pentru multi ani intoarcerea deplina la legaturile economice specifice perioadei de varf a globalizarii, decidentii economici sunt nevoiti sa gestioneze mai strict riscurile, printr-o abordare strategica diferita a potentialului economic national, cautand sa dezvolte o gama mai larga de sectoare economice locale, chiar si acolo unde in realitate nu exista un avantaj competitiv clar al acestora, insa importanta lor strategica pentru functionarea de ansamblu a economiei si a societatii nu mai permite dependenta de importuri din zone cu potential risc geo-politic sau social.

Dintr-o anumita perspectiva, pe termen scurt (1-3 ani), aceasta schimbare de paradigma in politicile de stimulare a economiei lasa loc pentru (sau nu poate elimina pe de-a-intregul) presiuni inflationiste, fiind evident ca in acele sectoare unde se utilizeaza pentru aprovizionare materii prime produse local fara a exista avantaje competitive, acestea vor fi mai scumpe, implicit costul de productie va fi mai ridicat si deci consumatorul va plati mai mult sau va beneficia de o calitate mai redusa prin comparatie cu cat ar fi platit in conditii de pace si normalitate, pentru un produs perfect substituibil din import.

Tot in acest registru, trebuie mentionat ca inclusiv gestionarea mai stricta a riscurilor in fluxul normal de productie (spre exemplu nevoia mentinerii unor stocuri mai mari, nevoia implementarii unor masuri de protectie sanitara pentru lucratori, introducerea unor sisteme informatice si tehnologice reziliente fata de riscurile cibernetice, reducerea impactului asupra mediului etc.) presupune inevitabil un cost de productie mai ridicat, asadar, in absenta unei cresteri de productivitate exercita indirect presiuni ascendente asupra preturilor finale.

Din alta perspectiva insa, acest raspuns al politicilor economice fata de efectele mentionate ale crizelor suprapuse, costisitor pe termen scurt (nu doar din perspectiva inflatiei ci si a cheltuielilor bugetare etc.), are pe termen mediu si lung avantajul incontestabil al favorizarii consolidarii economiei nationale din perspectiva locurilor de munca, cresterii bunastarii gospodariilor, sporirii acumularii de capital autohton, imbunatatirii solvabilitatii firmelor si populatiei, deci implicit cresterea cererii bancabile de credite si avansul intermedierii financiare, asadar consolidarea in continuare a sistemului bancar si, nu in cele din urma, ameliorarea vulnerabilitatilor perene ale finantelor publice si deficitului rezultat din comertul international (cel putin pe partea reducerii importurilor).

Lista beneficiilor in timp ale unor politici structurale care sa dezvolte oferta de bunuri si servicii este mult mai ampla si nu se limiteaza la cele economice, asa cum este si normal de altfel pentru ca o economie mai mare genereaza mai multe venituri publice ce pot fi directionate catre dezvoltarea invatamantului, a culturii autohtone, spre imbunatatirea serviciilor de sanatate si siguranta publica, aparare etc. Intr-un cuvant, spre o societate mai evoluata si un stat mai consolidat si influent pe plan international. Iar toate aceste beneficii, ca intr-un veritabil cerc virtuos, se intorc apoi in economie printr-o cerere agregata mai stabila si mai sustenabila pe termen lung, o forta de munca mai sanatoasa, mai competenta, mai adaptata noilor tehnologii, deci, mai productiva si competitiva in plan global, precum si prin cresterea resurselor investitionale locale, atat in sectorul public, cat si in cel privat.

O nuantare absolut necesara: asa cum rezulta foarte clar din natura argumentelor inserate anterior, pledoaria nu este pentru imbratisarea intens contestatei teorii economice a ofertei ("supply side economics" sau "supply side fiscal policy") indiferent ca ne-am referi la forma sa cea mai cunoscuta (bazata pe teoria "Curbei Laffer" - 1974) sau la ajustarile ulterioare (Lucas, 1990). Chiar daca este o abordare sustinuta de numerosi economisti cu notorietate (ex. Robert Mundell, 1970) si care a stat la baza strategiilor economice ale unor presedinti SUA (ex. cea implementata de administratia Reagan in anii 1980), este cat se poate de clar ca asa ceva nu ar functiona in Romania acum, cand nevoia de consolidare bugetara nu lasa loc de reducerea fiscalitatii. Mai mult decat atat, din punct de vedere strict academic, asa cum reiese foarte clar de mai sus, multe dintre argumentele invocate mai sus au de fapt baza in teoria keynesiana a stimularii cererii (1930), de exemplu investitiile in educatie, cu efect inclusiv de reducere a inegalitatilor intre categoriile sociale. Asadar, accentul nu este pe stimularea fiscala a ofertei, ci pe sprijinul politicilor publice pentru reformele structurale necesare pentru diminuarea vulnerabilitatilor actuale, care pot duce la crestere economica si la reducerea inflatiei.

Este un principiu economic larg acceptat acela ca cererea genereaza oferta. Insa, in contextul ultimilor cel putin 2-3 ani, nu putem sa ignoram intrebarile "unde si ce fel de oferta este generata de cererea stimulata de politicile economice interne?". Un raspuns de tipul "stimulam oferta externa, provenind din regiuni indepartate si caracterizate de riscuri geo-politici si sociale considerabile, oferta interna fiind mai putin competitiva prin pret" nu cred ca mai poate fi acceptat astazi de nimeni. Vedem asadar ca, treptat, intre criteriile de optimizare a deciziei de alocare a resurselor si a capitalului si-ar putea face loc considerente de sustenabilitate pe termen lung si de risc, nu doar cele de raport pret/calitate din economia clasica.

O interesanta paralela se poate face aici intre modificarile in algoritmii de decizie economica aduse de factorii de sustenabilitate, pe de o parte de nevoia de conservare a mediului si pe de alta parte de amenintarile reale la adresa globalizarii, precum cele discutate aici. Cred ca, asa cum in deciziile de alocare a investitiilor pe pietele de capital s-a pornit initial de la criteriul Markowitz de optimizare intre randament si risc (1969) si s-a evoluat ulterior catre formule multicriteriale care astazi sunt completate in abordarea unor investitori institutionali cu criterii privind sustinerea investitiilor verzi (Alessi et al., 2021; Bolton si Kacperczyk, 2021; Pedersen et al., 2021; Krueger et al., 2020; UBS, 2020), la fel si in politicile economice statale exista un loc pentru un mai bun echilibru intre stimularea cererii interne si conditiile de evolutie a ofertei autohtone sau regionale (ex. in Uniunea Europeana).

In orice economie moderna exista interconditionalitati intre cerere si oferta, care influenteaza nivelurile preturilor, dar si viteza cu care acestea converg inapoi catre echilibru dupa manifestarea unor socuri ce induc tensiuni asupra mecanismelor economice. De aceea, pledoaria nici nu ar putea fi pentru a schimba complet abordarea si a focaliza politicile economice exclusiv catre stimularea ofertei, ci mai degraba catre restabilirea unei normalitati in care oferta nationala de bunuri si servicii sa primeasca din nou atentia si sprijinul cuvenite din partea politicilor economice si a resurselor publice alocate. In cele din urma, succesul reformelor structurale de stimulare a ofertei se transforma in stimuli favorabili pentru cererea interna, pentru care sigur ca exista si este important sa fie mentinut sprijinul prin instrumentele de politici publice consacrate.

Reformele structurale bazate pe nevoile de dezvoltare a economiei locale trebuie sa fie orientate cu prioritate catre acele domenii de activitate care constituie sursa principala a dezechilibrelor externe, dar si catre consolidarea sectoarelor performante ale economiei, tinand seama totodata de ariile de importanta strategica, de nevoia de adoptare rapida a noilor tehnologii, de obiectivele europene privind tranzitia digitala si reducerea amprentei asupra mediului, precum si de nevoia acuta de combatere a inegalitatilor si de promovare a incluziunii.

Avem in prezent un instrument de mare amploare si impact pentru stimularea ofertei in domenii economice cheie, care se suprapun in buna parte cu obiectivele multianuale ale Uniunii Europene, deci nu creeaza controverse la nivelul comunitatii din perspectiva unor avantaje de stat nejustificate, asa cum poate ar exista tentatia sa se obiecteze. Din contra, sumele extrem de importante alocate Romaniei (ca si tuturor celorlalte state europene) in baza Planului National de Redresare si Rezilienta pot fi alocate catre obiective care sa stimuleze dezvoltarea capacitatilor productive la nivel national, indeplinind in acelasi timp importante obiective de mediu, digitalizare si infrastructura. Mai mult decat atat, investitiile in economia romaneasca realizate prin finantarea oferita de fondurile europene sunt in mare parte lipsite de efect inflationist, iar partea de granturi (foarte consistenta) nu contribuie nici la cresterea nivelului nominal al datoriei. Acestea sunt motivele obiective pentru care foarte multe voci din arcul administrativ, zona antreprenoriala si a comunitatii economice si financiare locale insista asupra importantei eforturilor de absorbtie cat mai rapida si mai completa a acestor resurse disponibilizate de la bugetul comunitar. In plus, investitiile din fonduri europene este astazi, chiar prin insusi modul in care Facilitatea Europeana pentru Redresare si Rezilienta a fost conceputa, printre putinele care poate cu adevarat sa exercite o actiune anti-ciclica in aceasta perioada.

Asigurarea unui cadru fiscal robust si sustenabil dar in acelasi timp favorabil dezvoltarii economice si sociale echitabile si echilibrate are un rol important. Predictibilitatea fiscala a reprezentat intotdeauna una dintre primele cerinte ale mediului de afaceri fata de administratia publica, iar sustenabilitatea finantelor publice este implicit un factor cheie pentru dezvoltarea sectorului privat, pentru ca de la ea se construiesc primele de risc ce influenteaza costul finantarii pe piata de capital, avand totodata si efecte ample, directe si indirecte asupra echilibrelor macroeconomice generale.

Ajungerea la o situatie in care caracterul contraciclic al politicilor economice sa poata fi pastrat pe termen lung de timp este importanta pentru atenuarea volatilitatii ciclurilor economice si a vulnerabilitatilor in fata socurilor externe. Astazi, din pacate, nu suntem intr-o astfel de pozitie favorabila, astfel ca din multe privinte actiunile politicilor economice sunt nevoite sa actioneze pro-ciclic ca efect al ingustarii spatiului de manevra in contextul resurselor ample utilizate pentru contracararea crizelor suprapuse din ultimii ani si a dezechilibrelor acumulate anterior manifestarii acestora. Dar trebuie sa continuam sa cautam cel mai bun balans al mixului de masuri corective si sa cream, pas cu pas, spatiul necesar stimularii cresterii economice, care se poate face inclusiv prin masuri calitative si schimbari structurale, nu doar prin alocare de resurse financiare. Calitatea masurilor luate are cel putin aceeasi importanta cu amploarea sustinerii lor din punct de vedere financiar. Este totodata de evitat suprapunerea excesiva de masuri corective cu efect prociclic, depresiv, asupra economiei, ceea ce este posibil printr-un "balancing act" multicriterial, dificil si complex, dar posibil, intre stimularea cererii, implementarea reformelor structurale, consolidarea fiscala si combaterea inflatiei, printr-o abordare graduala si o buna sincronizare intre toate componentele mixului de politici economice".