1asig.ro
1asig.ro
federatia roaman de bowling

Leonardo BADEA (BNR): Mixul de politici ca raspuns la provocarile economice actuale

"La nivel global, evoluam gradual in directia convietuirii cu acest virus care a determinat modificari importante in existenta noastra. Un impact semnificativ al pandemiei a fost resimtit in calitatea vietii oamenilor, dar sectorul de activitate unde s-a inregistrat presiunea cea mai intensa a fost sistemul de sanatate", precizeaza intr-un articol Leonardo BADEA, Viceguvernatorul BNR.

Leonardo BADEA noteaza:

"De aceea, privind in urma, actiunile autoritatilor pot fi considerate ca fiind canalizate pe doua directii principale: pe de o parte sa contracareze aparitia infectiilor si sa limiteze viteza de raspandire virusului, iar pe de alta parte sa amelioreze efectele economice negative asupra oamenilor si companiilor. Din pacate, prima categorie de masuri a condus la socuri globale de aprovizionare, in special in productie, iar blocajele si alte masuri de izolare au cauzat perturbari pe scara larga a afacerilor. Pandemia a dus la aparitia unei crize economice si financiare care este probabil sa aiba repercusiuni structurale pe termen lung si a scos la iveala fragilitatea societatii globale.

Statistic, economia mondiala si-a revenit puternic la inceputul anului 2021 de la nivelurile scazute provocate de evolutia primelor valuri ale pandemiei, dar spre sfarsitul perioadei a incetinit din cauza noilor variante de virus si a noilor focare aparute, a blocajelor in lantul de aprovizionare, a penuriei de forta de munca si a evolutiei in salturi a procesului de vaccinare. Este firesc ca atunci cand exista o amenintare la adresa sanatatii si sigurantei personale, asa cum este pandemia de COVID 19, sa existe o reactie din partea societatii, deoarece oamenii isi adapteaza obiceiurile si comportamentul, isi redefinesc stilul de viata. Unele notiuni si valori larg imbratisate in trecut sufera modificari in perioadele de criza. Acest lucru duce la dezbateri si preocupari profunde in cadrul societatii referitor la calea de urmat si la valorile care trebuie respectate. In astfel de situatii, cristalizarea noilor abordari si uzante nu este un proces facil si liniar, ci este marcat de intense cautari, sincope, piste false, esecuri de etapa, dar siguranta si sanatatea semenilor trebuie sa fie asezate pe primul plan.

Impactul combinat al pandemiei si al masurilor luate pentru controlul evolutiei acesteia, precum si pentru limitarea efectelor negative asupra populatiei si a economiei a produs modificari atat pe partea cererii, cat si a ofertei de bunuri si servicii. Mai mult, aceste efecte au fost diferite in timp. Astfel, pe perioada restrictiilor de mobilitate cererea a fost mai redusa, iar oamenii care au putut sa-si conserve veniturile (urmare si a masurilor guvernamentale de suport) au economisit mai mult. Ulterior, in perioadele de relaxare a restrictiilor de pe parcursul anului trecut, economisirea suplimentara generata anterior a alimentat o crestere semnificativa a cererii. Concomitent, aceleasi restrictii au determinat insa intarzieri si disfunctionalitati importante in lanturile de distributie precum si functionarea la capacitate mai redusa a facilitatilor de productie. De asemenea, costurile de realizare ale multor bunuri si servicii au crescut din cauza cheltuielilor suplimentare pe care producatorii si prestatorii le-au suportat legat de distantarea sociala la locul de munca si de masurile sanitare de preventie. Ulterior, costurile au fost sensibil amplificate si de socul preturilor la combustibili si energie. Ca si in cazul cererii, si efectele pe partea ofertei au evoluat diferit in timp si au avut un grad redus de predictibilitate.

Elementele prezentate succint mai sus determina in prezent o combinatie nociva pentru economie si societate cu care aceasta nu a mai fost confruntata serios din anii 1970: riscuri de incetinire a cresterii economice (mai ales pe seama alternantei valurilor pandemice, impredictibilitatii ridicate si a epuizarii cererii suplimentare determinate de economisirea crescuta din perioada restrictiilor severe de mobilitate), concomitent cu un nivel ridicat al inflatiei (generata in mare proportie de factori plasati in afara influentei politicii monetare).

Pentru ca ne aflam intr-o situatie in care atat cererea cat si oferta sunt afectate, iesirea din criza complexa pe care o traversam necesita coordonarea tuturor politicilor publice. Asa cum stim, politica monetara actioneaza asupra cererii pe termen scurt si nu influenteaza oferta. Politica fiscala afecteaza cererea agregata prin modificari ale cheltuielilor guvernamentale si ale impozitarii. Acesti factori influenteaza ocuparea fortei de munca si veniturile gospodariilor, care apoi actioneaza asupra cheltuielilor de consum si investitiilor. Totodata, nivelul impozitarii poate influenta dorinta de a munci , iar cheltuielile guvernamentale pentru sanatate, educatie si formare ar putea stimula productivitatea muncii pe termen lung, avand astfel un impact si pe partea ofertei. Totusi, cele mai relevante pentru stimularea ofertei sunt reformele structurale despre care se vorbeste atat de mult, care se circumscriu la randul lor mixului de politici economice.

In literatura de specialitate anterioara crizei recente, multi autorilor preocupati de teoria mixului de politici apreciaza (din diferite perspective) ca un mix bun functioneaza numai daca instrumentele independente sunt controlate de factorii de decizie independenti. Necesitatea de a avea instrumente independente, dedicate fiecare unor obiective specifice si actionate de autoritati ce au independenta in decizie pentru atingerea acestora nu trebuie insa sa impiedice cooperarea si sa conduca la a ignora efectele reciproce ale politicilor (determinate de externalitatile pe care acestea le genereaza). Realitatea ne-a demonstrat ca in situatii exceptionale, un regim temporar de stransa coordonare este cel mai adecvat pentru un raspuns rapid la socuri neanticipate, mai ales atunci cand acestea sunt exogene. La fel de adevarat este insa ca iesirea dintr-un astfel de regim poate fi problematica si trebuie neaparat sa fie credibila pentru piete.

Luate separat, nici relaxarea monetara si nici sprijinul fiscal nu ar fi fost suficiente pentru a amortiza socul, atunci cand a lovit criza COVID-19, iar derularea foarte rapida a evenimentelor facea imposibila utilizarea unor politici structurale la nivel microeconomic. Astfel, autoritatile monetare si cele fiscale au trebuit sa isi uneasca fortele pentru a oferi sprijinul macroeconomic necesar, estompand granitele traditionale dintre interventiile monetare si cele fiscale. Politica macro-prudentiala a jucat la randul sau un rol important. Acum cand provocarile economice s-au schimbat, mixul de politici este in continuare extrem de necesar si, in plus, trebuie sa includa si partea structurala pentru a putea compensa mai bine evolutiile negative pe partea ofertei. O astfel de coordonare monetar-fiscala poate functiona numai daca credibilitatea angajamentelor fata de obiectivele dorite pe termen lung - crestere sanatoasa in conditii de stabilitate a preturilor si sustenabilitatea datoriei publice - este pastrata si sustinuta de un cadru institutional rezistent. Deoarece coordonarea monetara-fiscala eficienta are limitele ei, reconstruirea spatiului de politici, atat in domeniul fiscal cat si monetar este o prioritate.

Daca ne referim la politica monetara, contextul a reclamat o reactie imediata si hotarata la izbucnirea crizei pandemice, justificand ulterior continuarea ajustarii conduitei acesteia intr-o maniera prudenta. Masurile de politica monetara au fost esentiale pentru calmarea tensiunilor financiare generate de socul pandemic si au permis functionarea fluenta a pietei monetare si a altor segmente ale pietei financiare, in vederea finantarii in bune conditii a economiei reale si a cheltuielilor bugetare.

In perspectiva, politica monetara va continua sa urmareasca mentinerea stabilitatii preturilor pe termen mediu corespunzator tintei stationare de inflatie, intr-o maniera de natura sa sustina redresarea economiei in contextul procesului de consolidare fiscala si in conditii de protejare a stabilitatii financiare.

Implicatiile dozajului de masuri este semnificativ pentru succesul actiunii coordonate a politicii monetare si a politicii fiscale, in sensul de a mentine stabilitatea macro-financiara (implicit a preturilor si controlul inflatiei) fara a afecta semnificativ cresterea economica in decelerare vizibila. Si din aceasta perspectiva, decidentii sunt obligati la un "balancing act" foarte delicat. Sa ne amintim ca in urma cu nu mai mult decat un an inca circulau foarte multe opinii ale unor economisti cunoscuti care afirmau ca statul trebuie sa profite de nivelul redus al dobanzilor de la acea vreme, care se anticipa atunci ca isi va mentine acest nivel pentru o perioada considerabila de timp, pentru a se imprumuta si a utiliza resursele in vederea stimularii cresterii economice. Iata ca de atunci datoriile publice au crescut accelerat pretutindeni in lume, iar acum inflatia in crestere pune presiune ascendenta pe dobanzi si face povara datoriei publice tot mai apasatoare, limitand spatiul politicii fiscale si riscand sa contribuie indirect la descurajarea cresterii economice. Intr-un astfel de context, cu cat politica monetara actioneaza mai amplu pentru combaterea inflatiei, cu atat consolidarea fiscala trebuie sa fie mai convingatoare pentru investitori, astfel incat sa ofere acestora perspectiva unei curbari a cresterii datoriei publice tot mai costisitoare si mentinerea unui nivel sustenabil ca pondere in PIB. Asta ar face ca, de fapt, ambele politici sa actioneze cu o amploare importanta in sensul descurajarii cererii, punand in pericol cresterea atat de necesara in ecuatia refacerii economiei, a imbunatatirii echilibrelor macroeconomice, a ameliorarii problemelor structurale etc.

Din punctul de vedere al politicii fiscale, pana la declansarea crizei pandemice, problematicile care erau dezbatute vizau cu precadere masurile pro-ciclice, cresterea deficitului de cont curent si evolutia datoriei externe. Ulterior, accentul a fost pus pe necesitatea implementarii masurilor de relansare economica, simultan cu cele de consolidare fiscala.

Dupa cum se stie, consolidarea fiscala constituie o componenta foarte importanta pentru asigurarea sustenabilitatii finantelor publice si, implicit, a stabilitatii macroeconomice, dar si una dintre marile provocari in contextul actual, marcat de necesitatea identificarii unui echilibru intre nevoia reala si presanta de ajustare fiscala si imperativul de a sprijini in continuare recuperarea economica.

Foarte importanta din aceasta perspectiva este continuarea traiectoriei de ajustare graduala a deficitului bugetar catre tinta stabilita de reglementarile europene, lucru foarte greu de realizat de altfel, respectiv atingerea unui nivel inferior limitei de 3% din PIB pana la finele anului 2024, ceea ce va permite iesirea de sub incidenta procedurii de deficit excesiv, fara insa a aduce atingere perspectivelor de redresare a economiei in actualul context pandemic.

Castigarea unui spatiu important de manevra a politicii fiscale prin reducerea deficitului bugetar inca din anul acesta apare ca fiind o alegere fireasca, chiar in conditiile continuarii aplicarii si in 2022 a clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate si de crestere, fiind de asteptat ca aceasta sa fie dezactivata din 2023.

Cu toate ca sprijinirea economiei si a sistemului de sanatate continua sa fie prioritara in circumstantele specifice actuale, paradigma politicii fiscale trebuie reconsiderata pe masura ce impactul pandemiei se atenueaza, in sensul reorientarii acesteia de la masuri cu caracter urgent si exceptional care sa raspunda provocarilor generate de criza sanitara catre obiective orientate spre reforme structurale, care sa contribuie la transformarea economiei romanesti intr-o economie rezilienta si robusta, favorabila incluziunii.

Banii europeni constituie o sursa de finantare care degreveaza bugetul national, astfel incat absorbtia fondurilor europene reprezinta un element de baza pentru asigurarea sustenabilitatii fiscal-bugetare, pentru dezvoltarea economiei si a societatii romanesti. Asa cum am mai afirmat si in alte randuri, fondurile europene ar trebui orientate cu precadere spre investitii care sa favorizeze dezvoltarea economica, precum cele care sprijina digitalizarea sau tranzitia verde, reformele structurale, inclusiv in domeniul finantelor publice, pentru eficientizarea cheltuielilor si imbunatatirea gestionarii resurselor publice.

Eforturile de consolidare fiscala si de crestere a sustenabilitatii bugetare pentru asigurarea unor finante publice sanatoase trebuie sustinute totodata si de alte reforme fiscal-bugetare si economice menite sa asigure convergenta reala a Romaniei cu economiile dezvoltate din Uniunea Europeana in special in domenii precum administratia fiscala, guvernanta companiilor cu capital de stat, sistemul public de pensii sau sistemul salarial al personalului bugetar.

Consolidarea fiscala necesita multe reglaje fine aplicate tuturor categoriilor de venituri si cheltuieli bugetare, dar in esenta ea este rezultatul efortului de a reduce considerabil dinamica cheltuielilor in raport cu cresterea veniturilor. Este nevoie, printre altele, de pragmatism si obiectivitate inca din etapa de constructie a bugetului si ulterior a rectificarilor acestuia, astfel incat ipotezele privind evolutia economiei si capacitatea de utilizare de catre ordonatorii de credite a fondurilor alocate sa fie cat mai realiste.

Vom avea probabil anul acesta o crestere economica reala de cel putin 3-4 procente, ceea ce ofera conditii favorabile consolidarii fiscale pentru ca aduce premise pentru sporirea veniturilor chiar si in absenta unor majorari de taxe si impozite, daca sunt avute in vedere aspecte precum: reducerea evaziunii fiscale, cresterea bazei de impozitare, ameliorarea gradului de conformare fiscala si imbunatatirea eficientei colectarii veniturilor la bugetul de stat.

Intr-o astfel de perspectiva privind cresterea economica, consolidarea nu presupune neaparat reducerea cheltuielilor publice, putandu-se avea in vedere eficientizarea calitativa a acestora, context in care s-ar putea identifica spatiu de manevra chiar pentru o crestere rezonabila si justificata a cheltuielilor, cu conditia ca dinamica lor sa fie considerabil mai redusa comparativ cu cea aferenta veniturilor, iar accentul sa fie pus pe amplificarea factorului de multiplicare in economie.

Cateva directii de actiune pentru continuarea consolidarii fiscal-bugetare, care sa contribuie la redresarea si dezvoltarea economiei pe baze sustenabile, ar putea viza:

  • cresterea colectarii veniturilor fiscale, prin: reducerea evaziunii fiscale; digitalizarea proceselor de activitate si asigurarea de servicii electronice de calitate, cu scopul imbunatatirii conformarii fiscale si cresterii eficientei coletarii; reducerea sarcinilor administrative si simplificarea obligatiilor fiscale; o eficienta imbunatatita in colectarea impozitelor si scaderea decalajului fiscal;
  • eficientizarea si transparentizarea cheltuielilor publice, prin: eliminarea risipei bugetare; alocarea resurselor in functie de indicatori de rezultat; reorientarea cheltuielilor aferente investitiilor publice prin trecerea de la investitiile finantate din surse nationale la investitii finantate din fonduri europene; intarirea guvernantei corporative a companiilor de stat; orientarea resurselor catre investitii in infrastructura, agricultura, dezvoltarea rurala, sistemul energetic, tehnologia avansata, tranzitia verde si cea digitala;
  • imbunatatirea predictibilitatii politicilor fiscale, obiectiv important pentru sustinerea mediului de afaceri in contextul economic foarte dificil, atat pe plan intern cat si extern.

Tot in materie de politica fiscala, din perspectiva datoriei guvernamentale, dupa ce in perioada 2020-2021 ponderea acesteia in PIB s-a majorat considerabil pe fondul efectelor adverse asociatei crizei sanitare, ajungand la valori apropiate de 50% (in crestere cu peste 10 puncte procentuale comparativ cu perioada 2016-2019), pentru mentinerea acestui indicator la un nivel sustenabil se impune atenuarea dinamicii acesteia, prin perfectionarea instrumentelor de management al datoriei publice, dar si asigurarea faptului ca indatorarea suplimentara trebuie sa aiba in corespondenta schimbari structurale ale economiei, care sa permita in viitor achitarea datoriilor fara sacrificii pentru generatiile care urmeaza.

In contextul celor mentionate, alaturi de consolidarea fiscal-bugetara, deosebit de importante din perspectiva conduitei si implementarii politicii monetare sunt reformele structurale. De asemenea, este esential nivelul de absorbtie a fondurilor europene alocate Romaniei, in conditiile in care un mix coerent de politici macroeconomice care sa sporeasca potentialul de crestere a economiei si sa intareasca rezilienta fata de evolutii adverse este esential pentru continuarea redresarii pe baze sustenabile a economiei.

Pe masura ce riscurile pentru sanatate se reduc, masurile de politica economica ar trebui sa treaca de la un regim de urgenta la obiective orientate spre redresare durabila si favorabila incluziunii.

Prioritizarea orientarii fondurilor europene trebuie canalizata catre investitii care sa stimuleze cresterea economica, in special catre cele care sprijina tranzitia verde si digitala, catre reformele fiscal-bugetare structurale, inclusiv in vederea unei gestionari de calitate a resurselor in domeniul finantelor publice si a eficientizarii si transparentizarii cheltuielilor publice. Pentru asigurarea unei dezvoltari economice sustenabile, trebuie optimizata structura cheltuielilor bugetare, in special a investitiilor publice, prin realizarea unei treceri treptate de la investitiile finantate din surse nationale la investitii finantate din fonduri europene.

Pentru exemplificare, suma aferenta implementarii PNRR este de 29,18 mld. euro, fiind formata din sprijin financiar nerambursabil in valoare de aprox. 14,24 mld. euro si imprumuturi in valoare de aprox. 14,94 mld. euro. Partea de pre-finantare reprezinta echivalentul a 13% din suma totala alocata Romaniei, respectiv cca. 3,79 mld. euro, suma formata din 1,85 mld. euro aferenta partii de granturi si 1,94 mld. euro, aferenta partii de imprumururi. Sectoarele care vor beneficia de cea mai importanta sustinere financiara prin PNRR sunt transporturile (7,62 mld. euro), educatia (3,60 mld. euro), sectorul privat, cercetarea, dezvoltarea si inovarea (2,55 mld. euro) si sanatatea (2,45 mld. euro).

Investitiile si reformele cuprinse in PNRR sprijina tranzitia verde si cea digitala, contribuie la solutionarea eficace a provocarilor identificate in cadrul Semestrului European si consolideaza potentialul de crestere, crearea de locuri de munca si rezilienta economica si sociala a Romaniei. Totodata, planul abordeaza si o parte semnificativa din provocarile structurale mai vechi care au ramas nesolutionate, astfel cum au fost identificate in recomandarile relevante specifice adresate Romaniei de catre Consiliu in 2019 si in 2020.

Pentru facilitarea tranzitiei verzi, PNRR aloca 57% din total masurilor de sprijinire a obiectivelor de mediu (de exemplu, pentru modernizarea sistemului cailor ferate 3,9 mld. euro, pentru mobilitatea urbana 1,8 mld. euro, pentru producerea de energie verde 0,85 mld. euro, pentru eficientizarea energetica a cladirilor 2,7 mld. euro, pentru protectia mediului si a biodiversitatii 1,1 mld. euro). In vederea asigurarea tranzitiei digitale, PNRR aloca 21% din total unor masuri de sprijinire a acestui proces, precum digitalizarea administratiei publice (1,5 mld. euro), a sistemului de sanatate (0,47 mld. euro) si a sistemului de educatie (0,88 mld. euro).

Aceste obiective sunt sprijinite de politicile la nivel european, inclusiv pe termen scurt. Astfel, una dintre cele trei directii majore ale Presedintiei franceze a Consiliului Uniunii Europene este un nou model european de crestere - in domeniul economic si social, demersurile aferente acestei directii avand in vedere cu precadere obiectivele privind schimbarile climatice, tranzitia digitala si stimularea inovarii, procese care sunt direct legate de cresterea economica si de capacitatea de a crea locuri de munca de calitate si mai bine platite.

Desi ideile prezentate mai sus nu sunt neaparat noi, implementarea lor nu este un drum deloc facil. In realitate, acest "balancing act" este un proces continuu, pe care suntem nevoiti sa il parcurgem pas cu pas, din aproape in aproape, ajustand mereu pe parcurs pentru ca nivelul de impredictibilitate al evolutiilor economice ramane ridicat. Mai mult, anumite solutii din zona politicii fiscale si reformelor structurale necesita sprijin politic consistent si de durata pentru a fi aplicate. Intr-un articol publicat in luna noiembrie a anului trecut, Claudio Borio (Banca Reglementelor Internationale) si coautorul sau argumentau ca politicile monetare si fiscale, ca functii ale statului necesar a fi corelate, se confrunta cu o provocare dubla, pe termen lung. Pe de o parte ele trebuie sa recapete spatiul de manevra pentru a-si putea indeplini in mod eficient rolul de macrostabilizare, iar pe de alta parte, odata ce aceste marje de siguranta sunt restabilite, politicile trebuie sa ramana ferm intr-un "coridor de stabilitate".

Echilibrul alegerii economice trebuie sa fie insotit de consistenta viitoare a politicilor publice, fara de care alegerea de azi nu va da roade maine, asa cum este de dorit. Un vechi proverb chinezesc spune ca: evenimentele viitoare isi arunca umbra inaintea lor" si poate tocmai de aceea, privind atent spre viitor, ne va fi mai usor sa luam deciziile necesare azi."