Romania s-a zbatut mult sa fie considerata de analistii internationali drept economie emergenta. Marile reviste economice, agentiile de rating si investitorii ignorau tara noastra din diverse motive: fie eram priviti ca o tara cu un regim post-comunist, care nu s-a departat suficient de fosta ideologie de partid, fie nu capatasem inca statutul de economie de piata functionala, fie pur si simplu nu am fost inclusi de harta tarilor emergente din motive obscure.
In ultimii ani, odata cu perspectiva aderarii la UE, materializata in final pe criterii mai degraba geo-politice decat datorita meritelor noastre economice, am devenit tara cu economie de piata emergenta, urmarita ca atare de analisti. In mod normal, vom pastra acest statut pana cand vom indeplini criteriile cantitative care definesc 'nivelul superior' de economie dezvoltata; acest lucru se va intampla insa intr-un viitor nedefinit, in care PIB pe locuitor va trebui sa depaseasca 10.000 de euro (daca intre timp standardele de clasificare nu vor fi modificate) - acesta fiind numai unul dintre criteriile de acceptare in clubul tarilor dezvoltate.
Cu toate acestea, ne aflam in fata unui moment de cotitura in istoria economica a tarii: putem marca sfarsitul economiei emergente, din punct de vedere al marjelor de profit pe care le pot obtine atat investitorii locali, cat si cei straini. Din acest punct de vedere, ne vom afla ca si mai demult, undeva in 'no man's land'. Un teritoriu aflat intre statutul de tara emergenta - care prezinta teoretic avantaje de a investi, un cadru legislativ si economic instabil dar care ofera potentialul unor profituri foarte ridicate, asteptari privind cresterea sustinuta a consumului, inflatie si rate ale dobanzii ridicate, volatilitate de curs, etc - si acela de tara dezvoltata, avand un cadru legislativ bine stabilit, rate de crestere predictibile dar modeste, marje de profit decente, inflatie scazuta si in general, un mediu de afaceri predictibil si chiar anost. Conditiile de piata care se prefigureaza in urmatorii ani in lume si implicit in Romania, ne duc cu gandul la un mix intre cele doua 'lumi': nesiguranta si volatilitatea caracteristice tarilor emergente si competitia acerba care va genera marje de profit extrem de reduse, similar tarilor dezvoltate.
Cum se poate supravietui intr-un asemenea mediu economic este greu de estimat acum. Dar oamenii de afaceri straini si romani deopotriva va trebui sa se deprinda cu randamente reduse la investitiile lor, realizate in conditii de risc ridicat (invers fata de marjele de profit imense pe care se simteau indreptatiti sa le ceara pana in 2008, in conditiile unui mediu economic prielnic si unei cresteri economice cvasi-globale). Va fi o adaptare dureroasa, in cursul careia atat investitorii cat si consumatorii vor invata sa isi dozeze resursele si asteptarile in functie de cererea, respectiv de oferta de pe piata si sa tina permanent cont de existenta ciclurilor economice - o lectie uitata din cauza deceniilor de crestere economica mondiala, intrerupte numai de cateva scurte episoade de recesiune usoara.
Romanii in special, isi vor aminti de primul deceniu post comunist, in care realizarea unei cresteri economice zero era privit ca un mare obiectiv, extrem de greu de atins... o perioada care a fost uitata mult prea repede, si care nu i-a ajutat pe guvernanti sa gandeasca strategic in vremuri de prosperitate, asa cum nu vor mai fi altele in urmatorii 10 ani cu siguranta.
Romania s-a zbatut mult sa fie considerata de analistii internationali drept economie emergenta. Marile reviste economice, agentiile de rating si investitorii ignorau tara noastra din diverse motive: fie eram priviti ca o tara cu un regim post-comunist, care nu s-a departat suficient de fosta ideologie de partid, fie nu capatasem inca statutul de economie de piata functionala, fie pur si simplu nu am fost inclusi de harta tarilor emergente din motive obscure. 
