La nivel
mondial, criza economica da tot mai multe semne ca a venit si va ramane
pentru o lunga bucata de timp. Agresivitatea modului in care criza
subprime a evoluat in criza de lichiditate, apoi criza financiara
pentru a ajunge o criza economica generalizata, dar si modul in care
s-a extins geografic de la SUA, peste ocean in UE si Japonia, iar apoi
in intreaga lume, dau masura gravitatii problemei cu care ne
confruntam.
Teritorii considerate imune la criza precum noile puteri emergente BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) se afla acum in chiar centrul "tornadei". Criza a generat volatilitatea preturilor atat la actiuni, cat si la materii prime, iar evolutia pretului petrolului este un exemplu elocvent. Criza economica va schimba fara indoiala, nu numai criteriile de acordare a creditelor in sistemul bancar sau principiile de management al riscului, dar si comportamentul consumatorilor in general.
In acest moment, asistam la caderea ultimului mare mit din filozofia economica recenta si anume ca China va putea sustine prin forte proprii cresterea economica mondiala si va fi motorul relansarii globale. Multi economisti au cazut in ultimul deceniu in capcana "iubirii interzise" pentru China, punand o prea mare greutate pe capacitatea de crestere si consum a Chinei, trecand cu vederea carentele structurale imense ale acestei tari si,
cel mai important, faptul ca este totusi o tara comunista.
Dealtfel, asemanator stau lucrurile si cu India, dar acolo optimismul analistilor a fost ceva mai ponderat, mai realist. Se mai oberva ca China nu isi poate mentine ritmul de crestere accelerata fara importurile SUA. Intern, economia se bazeaza pe acelasi nefericit sector al constructiilor ca si Romania, iar acest sector este in cadere libera in ultimele luni. Astfel, avansul economic al tarii cu cea mai numeroasa populatie a scazut de la 12%, in urma cu trei trimestre, la numai 10%, apoi la 9% si este probabil sa scada catre 5% in ultimul trimestru din 2008. Pentru anul viitor sunt estimari care merg de la 0% pana la 4%, dar care nu exclud posibilitatea de recesiune.
Pentru Romania, previziunile au o paleta la fel de larga. Oficialii BNR au mai "domolit" estimarile de crestere de la un optimist 5-6% la numai 4,5 - 5%. Bugetul anului 2009 are la baza un "sanatos" 6% si, in general, putini oficiali sau chiar analisti romani, coboara cu previziunile sub 4%. Personal, raman la opinia ca o crestere de 2,5 - 3% este tot ce putem spera, in cazul optimist, de la economia romaneasca, in anul viitor.
La celalalt pol - analistii straini sunt ceva mai exigenti si vad un avans al economiei de 2,5% potrivit Economist Intelligence Unit's (EIU) sau chiar o contractie de 0,2% (ex. Moody's). Poate exista vreun motiv pentru care analistii straini sa se insele, iar optimismul nostru "national" sa triumfe ? Nu prea vad un astfel de motiv. Economia noastra este dependenta de UE, tot asa cum cea a Chinei depinde de SUA si Japonia.
Domeniul constructiilor poate sa cada, la fel de bine, cum a sustinut economia, iar consumul intern nu ofera, intotdeauna, solutia pentru evitarea recesiunii (daca China nu are consumatori, atunci cine ?). Unii analisti romani au depus un efort imens sa demonstreze ca Romania e diferita de tarile baltice (alaturi de care am fost comparati de agentiile straine de rating) si, prin urmare, nu ne vom confunda in recesiune si dezechilibre macroeconomice ca acele tari. Cu siguranta, suntem diferiti si de China, dar exista sanse sa fim singura corabie care pluteste intr-un ocean de epave ? Ma indoiesc profund.
