In fata crizei financiare si economice, Romania trebuie sa raspunda prin masurile coordonate ale Bancii Nationale si ale guvernului nou format. Oficialii Bancii centrale vor intelege repede, sper eu, ca trebuie sa asigure incredere sistemului bancar si lichiditate in sistem, fara a ceda presiunilor din partea bancilor comerciale de a relaxa normele de creditare. Accentul trebuie pus pe finantarea companiilor, in special a IMM iar nu pe creditarea persoanelor fizice in vederea sporirii consumului. Abordarea privind riscul de creditare trebuie sa ramana una foarte prudenta, tinand cont de probabilitatea ridicata de explozie a creditelor neperformante in anii urmatori.
In ceea ce priveste masurile guvernamentale, situatia este mult mai complicata. Partidele care au format noua majoritate se afla in fata unei dileme etice: sa isi mentina promisiunile cu evidenta tenta populista facute in campania electorala, sau sa dea dovada de pragmatism si sa implementeze un buget de austeritate si un program de guvernare realist. Pentru ca programul de guvernare sa nu semene mai degraba cu un roman SF decat cu un plan privind dezvoltarea Romaniei in urmatorii 4 ani, este necesar ca el sa mentina in permanenta echilibrul intre cele doua talere ale balantei bugetare: venituri si cheltuieli. Orice cheltuiala (sau de preferat, investitie) planificata pentru urmatorii ani trebuie sa isi gaseasca acoperirea in venituri realiste.
Pentru moment, programul 'intermediar' prezentat zilele acestea nu reuseste sa echilibreze aceasta balanta: sunt prezentate mai toate promisiunile privind majorari de pensii si salarii, proiecte de infrastructura si in domeniile educatiei, sanatatii, cercetarii si dezvoltarii, IMM etc, facute de partide in campania electorala. In schimb, in domeniul veniturilor bugetare, masurile privesc mai degraba reduceri decat surse suplimentare de fonduri.
Oricum, sursele de finantare a proiectelor de investitie si a cheltuielilor asumate sunt tinute sub tacere, iar cresterea economica asumata este una nerealista pentru perioada de criza. In acest context, este absolut imposibila reducerea deficitului bugetar la 2,5% in anul 2009; mai degraba majorarea sa peste nivelul estimat de 3,5% din acest an este cu mult mai probabila. Cealalta problema, a necesitatii reducerii deficitului extern (de cont curent si comercial) nu este nici ea tratata cu mai mult profesionalism: prin masurile propuse in programul de guvernare, cererea de consum va creste si va pune presiune pe importuri, in timp de exporturile Romaniei se vor prabusi in 2009 ca urmare a crizei economice din UE.
Asadar, sansele ca deficitul comercial sa scada sunt reduse, in varianta programului de guvernare prezentat. Mai mult, prin reducerea (asteptata) a remitentelor de la romanii care lucreaza - sau mai degraba raman someri in zilele acestea - in strainatate se vor deduce semnificativ, ceea ce va conduce la majorarea deficitului de cont curent. Finantarea acestuia in conditiile retrogradarii ratingului Romaniei si in situatia actuala de pe pietele internationale este dificila si foarte costisitoare, un alt punct neglijat in programul de guvernare.
In consecinta, trebuie ca realismul economic sa ia locul optimismului politic in actul de guvernare pentru perioada urmatorilor ani. Doar astfel va fi transformat programul de guvernare SF actual intr-unul viabil economic.
In fata crizei financiare si economice, Romania trebuie sa raspunda prin masurile coordonate ale Bancii Nationale si ale guvernului nou format. Oficialii Bancii centrale vor intelege repede, sper eu, ca trebuie sa asigure incredere sistemului bancar si lichiditate in sistem, fara a ceda presiunilor din partea bancilor comerciale de a relaxa normele de creditare. Accentul trebuie pus pe finantarea companiilor, in special a IMM iar nu pe creditarea persoanelor fizice in vederea sporirii consumului. Abordarea privind riscul de creditare trebuie sa ramana una foarte prudenta, tinand cont de probabilitatea ridicata de explozie a
