Ordin nr. 9/2011 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 325 din 11/05/2011).
Potrivit Hotararii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor din 19 aprilie 2011, prin care s-au adoptat Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, in temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) si art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor emite urmatorul ordin:
Art. 1. - Se pun in aplicare Normele privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, cuprinse in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin intra in vigoare la data de 1 iulie 2011.
Art. 3. - La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 113.130/2006 pentru punerea in aplicare a Normelor privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 960 din 29 noiembrie 2006.
Art. 4. - Directiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor vor asigura ducerea la indeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, Angela Toncescu Bucuresti, 29 aprilie 2011
Nr. 9
ANEXA
NORME privind activele admise sa acopere rezervele tehnice brute pentru asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale, dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, precum si coeficientul de lichiditate
CAPITOLUL I
Active admise sa acopere rezervele tehnice
Art. 1. - La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va tine seama de tipul de activitate desfasurata de asigurator, astfel incat sa se asigure randamentul, siguranta si tranzactionabilitatea investitiilor, societatea de asigurare asigurand dispersia activelor respective.
Art. 2. - Societatile de asigurare trebuie sa isi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente in conformitate cu prevederile cap. VI.
Art. 3. - Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
CAPITOLUL II
Categorii de active admise sa acopere rezervele tehnice brute
Art. 4. - Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:
A. Investitii:
(i) titluri de stat si bonuri de tezaur emise de statele membre;
(ii) titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale;
(iii) obligatiuni si alte instrumente ale pietei monetare si de capital, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;
(iv) actiuni si alte participatii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzactionate pe o piata supravegheata;
(v) unitati in organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si alte fonduri de investitii;
(vi) depozite si conturi curente la institutii de credit;
(vii) terenuri si constructii in proprietatea societatilor.
B. Creante:
(i) creante de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare;
(iii) dobanzi de incasat aferente activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) cheltuieli de achizitie reportate;
(ii) disponibilitati in casierie.
Art. 5. -
In evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta urmatoarele reguli:
a) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fara includerea cheltuielilor de achizitie;
b) activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice nerealizari viitoare.
c) valoarea activelor mentionate la art. 4 lit. A pct. (i)-(v) luata in calcul va fi minimul dintre valoarea inregistrata in evidentele contabile si valoarea de piata;
d) valoarea creantelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculata pe baza prudentiala, avandu-se in vedere orice pierderi viitoare. Creantele de la asigurati si intermediari rezultand din operatiuni de asigurare directa si acceptari in reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de prima brute, pana la nivelul acestora si numai in masura in care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadenta prevazuta in contract. Pentru recuperarea eficienta a creantelor reprezentand prime de asigurare/reasigurare, asiguratorii trebuie sa stabileasca masuri potrivit carora primele de asigurare incasate de intermediarii in asigurari sa fie depuse in conturile asiguratorilor in termen de maximum 5 zile de la incasarea acestora.
Pentru ca activele care reprezinta creante de la asigurati si intermediari, rezultand din operatiuni de asigurare directe si acceptari in reasigurare, precum si partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare sa fie luate in considerare ca active admise sa acopere rezervele tehnice, societatile de asigurare vor asigura evidente tehnice si contabile distincte, care sa permita verificarea acestora, in orice moment, de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Orice situatie in care evidentele nu permit aceste verificari va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute;
e) in cazul in care activele detinute reprezinta o investitie intr-o filiala care administreaza integral sau partial investitiile asiguratorului in numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-III se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar;
f) cheltuielile de achizitie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice numai in masura in care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima;
g) terenurile si constructiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai in masura in care asiguratorul face dovada proprietatii acestora si sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietatii va fi transmis odata cu situatiile financiare aferente exercitiului financiar incheiat, urmand ca la fiecare raportare din cursul anului asiguratorul sa declare pe propria raspundere daca au intervenit sau nu modificari in ceea ce priveste situatia proprietatii;
h) constructiile admise sa acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel putin la nivelul valorii luate in considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, in baza unei asigurari distincte incheiate cu un alt asigurator, sau vor fi autoasigurate cu conditia cedarii riscului in reasigurare, in proportie de cel putin 70%, la reasiguratori externi.
CAPITOLUL III
Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
Art. 6. - Asiguratorul care practica activitatea de asigurari generale poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice brute in actiuni, obligatiuni si alte instrumente ale pietei de capital tranzactionate pe o piata reglementata si supravegheata, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si alte fonduri de investitii, cu respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice brute in actiuni si alte titluri negociabile tratate ca actiuni, obligatiuni, titluri de credit si alte instrumente ale pietei monetare sau de capital, precum si titluri de participare la organisme de plasament colectiv in valori mobiliare si alte fonduri de investitii emise de aceeasi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice brute in terenuri si constructii, cu respectarea pct. 4;
4. 10% din rezervele tehnice brute intr-un teren sau o cladire ori intr-un numar de terenuri sau cladiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investitie;
5. 90% din rezervele tehnice brute in depozite si disponibilitati la institutii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute intr-o singura institutie de credit;
6. 3% din rezervele tehnice brute in disponibilitati in casierie.
Art. 7. - In cazul categoriilor de active admise sa acopere rezervele tehnice brute, altele decat cele prevazute la art. 6, pentru care nu s-au prevazut limite maxime, la investirea acestora asiguratorul va respecta urmatoarele reguli:
1. activele care acopera rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate si dispersate intr-o astfel de maniera incat sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piete de investitii sau a unei investitii;
2. investitiile in anumite tipuri de active, care prezinta un risc ridicat fie datorita naturii activului, fie datorita starii in care se afla emitentul, trebuie restrictionate la un nivel prudential;
3. limitarile la anumite categorii de active trebuie sa tina seama de tratamentul reasigurarilor in calculul rezervelor tehnice;
4. In cazul in care activele detinute reprezinta o investitie intr-o filiala care administreaza integral sau partial investitiile asiguratorului in numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-III se va tine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asiguratorului fiind similar.
CAPITOLUL IV
Coeficientul de lichiditate
Art. 8. -(1) Coeficientul de lichiditate reprezinta raportul dintre activele lichide si obligatiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asigurati.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat si obligatiunile emise de autoritatile administratiei publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilitatile in conturi curente si casierie;
d) valorile mobiliare tranzactionate pe piete reglementate si supravegheate, cu urmatoarele conditii:
- in limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeasi entitate;
- in calculul activelor lichide obligatiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- in calculul activelor lichide actiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) unitatile in organisme de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) si alte fonduri de investitii, ponderate cu un coeficient de 0,90, in limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevazute la alin. (2) lit. d) si e) vor fi luate in calcul in limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate in considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligatiile asiguratorului fata de asigurati, pe termen scurt, sunt reprezentate de rezerva de daune bruta.
(6) Asiguratorii au obligatia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurari generale de cel putin 1.
(7) Pentru activitatile desfasurate in statele membre, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
(8) In calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide mentionate la alin. (1) se vor evalua la valoarea de piata.
(9) Societatile de asigurare sunt obligate sa aduca la cunostinta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in orice moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la obtinerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevazut de norme. In astfel de cazuri, conducerea societatii va instiinta Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cu privire la cauzele diminuarii lichiditatii si va prezenta un plan de masuri pe termen scurt in vederea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (5).
CAPITOLUL V
Reguli de congruenta
Art. 9. - (1) Obligatiile asiguratorului sunt considerate a fi platibile in moneda in care au fost exprimate angajamentele din contract.
(2) Daca obligatiile asiguratorului prevazute in contract nu sunt exprimate intr-o anumita moneda, angajamentele asiguratorului sunt considerate a fi platibile in moneda tarii in care este prezent riscul. Totusi, societatile de asigurare pot opta pentru moneda in care sunt incasate primele, daca exista un cadru adecvat adoptarii unei astfel de solutii. Acest lucru este posibil in cazul in care, din momentul intrarii in vigoare a contractului, este putin probabil ca o dauna sa fie platita in moneda in care este incasata prima, si nu in moneda tarii in care este prezent riscul.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia in considerare, in vederea asigurarii riscului, moneda pe care acesta o utilizeaza, in conformitate cu experienta dobandita, sau, in lipsa experientei, moneda tarii in care asiguratorul isi are sediul central, pentru contractele care acopera riscurile cuprinse in clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 si 13 (numai raspunderea civila a producatorilor), iar pentru contractele care acopera riscuri cuprinse in alte clase, in functie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face intr-o alta moneda decat cea care ar rezulta in urma aplicarii procedurilor de mai sus.
(4) In cazul in care s-a raportat o dauna catre un asigurator care poate fi platita intr-o anumita moneda, alta decat cea care rezulta din aplicarea procedurilor mentionate in prezentul articol, angajamentele asiguratorului vor fi platite in acea moneda si, in special, in moneda stabilita de instanta judecatoreasca sau printr-o intelegere incheiata intre asigurator si asigurat.
(5) In cazul in care este solicitata o dauna, exprimata intr-o moneda cunoscuta dinainte de catre asigurator, dar care este diferita de moneda care rezulta din aplicarea procedurilor mentionate in prezentul articol, angajamentele asiguratorului pot fi platite in acea moneda.
(6) Societatile de asigurare pot sa nu isi acopere rezervele tehnice prin active congruente, daca prin aplicarea procedurilor mentionate in prezentul articol rezulta obligatia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenta, sa pastreze activele intr-o valuta care sa nu depaseasca mai mult de 7% din activele exprimate in alte valute.
(7) In cazul in care angajamentele pot fi platite intr-o moneda, alta decat moneda unui stat membru, daca investitiile in acea moneda sunt reglementate, daca moneda este supusa unor restrictii de transfer sau daca, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societatile de asigurare nu sunt obligate sa respecte principiul de congruenta.
(8) Societatile de asigurare pot detine active care nu sunt congruente pentru a acoperi o suma care sa nu depaseasca mai mult de 20% din obligatiile lor intr-o anumita valuta.
(9) In cazul in care obligatiile si activele sunt exprimate in moneda unui stat membru, acestea sunt considerate a fi exprimate in euro.
CAPITOLUL VI
Active care nu sunt utilizate in acoperirea rezervelor tehnice brute
Art. 10. - Prevederile cap. I-V nu se aplica activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurari generale sunt liberi sa hotarasca asupra activelor respective, mobile sau imobile, care sunt incluse in activele lor totale.
CAPITOLUL VII
Dispozitii finale
Art. 11. - Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurarilor generale plasamentele in institutii de credit sau in societati de investitii care nu mai deruleaza operatiuni curente in legatura cu obiectul lor de activitate si/ori care, sub orice forma, si-au incetat activitatea si/sau nu si-au respectat obligatiile fata de terti.
Art. 12. - (1) Activele admise sa acopere rezervele tehnice brute nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fara acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
(2) Categoriile de active mentionate la cap. II sunt admise sa acopere rezervele tehnice brute numai in situatia in care acestea nu sunt grevate de sarcini.
Art. 13. - Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sanctioneaza in conditiile si potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 14. - Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 si 26 din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege si actelor administrative privind asigurarea generala directa si de modificare a directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE si anexa 1 la Directiva 88/357/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative privind asigurarea generala directa, de stabilire a dispozitiilor destinate sa faciliteze exercitarea efectiva a libertatii de a presta servicii si de modificare a Directivei 73/239/CEE.
