Optimismul pietelor financiare din ultimele decenii a generat pentru administratorii fondurilor de investitii randamente ridicate ale plasamentelor, in paralel cu perceptia unei scaderi a riscurilor investitionale. Si mai important, pentru investitorii institutionali cu un orizont suficient de lung (fonduri de pensii si companii de asigurari, in special) randamentele obtinute au determinat o cerere crescuta a produselor oferite. Fondurile de pensii si societatile de asigurari au putut sa atraga, astfel, un mare numar de clienti, care isi doresc mentinerea standardului de viata curent si dupa pensionare, respectiv certitudinea unor venituri stabilite, in cazul producerii unui eveniment asigurat. In conditiile in care sistemele de pensii clasice (de tipul pay-as-you-go PAYG) si-au dovedit incompatibilitatea cu actualele evolutii demografice, aparitia sistemelor de pensii de tipul defined benefit (DB) sau defined contribution (DC) constituie alternativa imbratisata atat la nivel guvernamental, cat si prin aranjamente private, de catre angajatori si angajati.
Acumularea unor sume importante, avand la baza contributia salariatului si angajatorului, in fonduri de pensii care sunt apoi investite pe perioade lungi de timp (deci fara constangeri prea severe de lichiditate) ofera oportunitati pentru viitorii pensionari, care nu mai depind in asa mare masura de sumele acumulate prin actiuni independente. Toate acestea se intampla insa, conditionat de obtinerea unor randamente atractive pentru fondurile de pensii, precum si a predictibilitatii si recurentei sumelor acumulate in aceste conturi.
Criza financiara a produs o fractura importanta in mecanismul simplu si eficient descris mai sus. Pe de o parte, conditia angajatilor s-a modificat drastic odata cu majorarea ratei somajului (manifesta deja sau asteptata pentru anul acesta si urmatorii) si plafonarea sau chiar reducerea salariilor in multe sectoare si tari. Pe de alta parte, randamentele din investitii au devenit dintr-o data negative, daca nu in termeni nominali, macar in termeni reali (de exemplu, fata de inflatia asteptata). Asadar, contribuabilii la fondurile de pensii sunt in situatia de a vedea cum veniturile lor curente sunt in scadere (uneori dramatica), iar perspectiva veniturilor viitoare la momentul pensionarii este si ea sumbra. Aceasta evolutie poate avea efecte deosebit de neplacute in ceea ce priveste mentalitatea participantului la fond: el poate decide sa nu mai participe (sau sa participe cu sume minime) la propriul fond de pensie, iar sumele astfel eliberate sa le utilizeze pentru suplimentarea fondurilor de consum in prezent, sau in cazul cel mai fericit, pentru investitii personale. Acelasi rationament este valabil, desigur si pentru detinatorii unor polite de asigurare. Iar daca se poate argumenta ca aceast comportament este caracteristic doar 'clientilor noi', chiar si o incetinire a cresterii numarului de clienti pentru un fond de pensii sau o firma de asigurari, poate da peste cap soliditatea fondului si libertatea sa de a implementa o strategie investitionala coerenta. Este un moment care aduce provocari importante sponsorilor de fonduri cu maturitate ridicata, iar pentru moment solutiile gasite sunt nesatisfacatoare.
Optimismul pietelor financiare din ultimele decenii a generat pentru administratorii fondurilor de investitii randamente ridicate ale plasamentelor, in paralel cu perceptia unei scaderi a riscurilor investitionale. Si mai important, pentru investitorii institutionali cu un orizont suficient de lung (fonduri de pensii si companii de asigurari, in special) randamentele obtinute au determinat o cerere crescuta a produselor oferite. Fondurile de pensii si societatile de asigurari au putut sa atraga, astfel, un mare numar de clienti, care isi doresc mentinerea standardului de viata curent si dupa pensionare, respectiv certitudinea unor venituri stabilite, in cazul producerii unui eveniment asigurat. In conditiile in care sistemele de pensii clasice (de tipul pay-as-you-go PAYG) si-au dovedit incompatibilitatea cu actualele evolutii demografice, aparitia sistemelor de pensii de tipul defined benefit (DB) sau defined contribution (DC) constituie alternativa imbratisata atat la nivel guvernamental, cat si prin aranjamente private, de catre angajatori si angajati. 
