Sedinta de politica monetara a BNR din 6 ianuarie nu a adus nimic nou. Personal am sperat ca BNR va lua modelul Fed, urmat si de Banca Angliei, chiar si de uriasul cu picioare de lut care este Banca Centrala Europeana - anume flexibilitatea in gestionarea unei crize financiare si economice, care a cuprins toate tarile lumii.
Asteptam o scadere agresiva cu 0,5% a dobanzii de politica monetara (contrar celorlalti analisti, mai "conservatori") si o reducere a rezervelor minime obligatorii la lei (ca si ceilalti colegi analisti). In felul acesta cred eu ca ar fi fost accelerata reluarea ciclului de creditare catre companii, vitala pentru micsorarea efectelor crizei economice asupra tarii noastre.
Pana acum politicienii, reprezentantii BNR si multi analisti economici se ascundeau dupa datele statistice din trecut (care este adevarat, aratau o crestere economica puternica, desi total nesanatoasa) si ignorau viitorul care deja "se construia" in SUA si UE. Acum insa, chiar si datele statistice arata clar ca Romania este in vartejul crizei economice si va trebui sa se descurce prin forte proprii in depasirea ei, avand suport mai mult moral din partea partenerilor din UE. In aceste conditii, majoritatea bancilor centrale au luat masuri agresive pentru sustinerea economiei si au relaxat mandatele care le constrangeau aria de manevra.
Tintirea inflatiei nu mai este o prioritate pentru bancile centrale care si-au declarat acest scop principal, pana la revenirea economiei mondiale pe o panta daca nu ascendenta, macar controlabil descendenta. Oricum, in fata cererii globale mult mai reduse, accentuata de lipsa de lichiditate pe pietele financiare si somaj ridicat, inflatia va incetini puternic in anul urmator (in UE efectele se vad deja).
Desigur, Romania ar putea fi un caz aparte, din cauza deprecierii puternice si mult prea abrupte a leului fata de euro. Fara a gasi vinovati in acest proces, amintesc faptul ca eu am estimat inca din anul 2007 (cand cursul de schimb era la 3,1 - 3,2) ca un curs de echilibru pe termen mediu al leului fata de euro este la valoarea de 4, si ca ar fi normal sa ajungem la aceste valori in doi pasi: pana la un curs de 3,6 la sfarsitul anului 2007 (si asa s-a intamplat) si apoi gradual pana la 4 pe parcursul anului 2008. Avertizam atunci si de pericolele anului electoral si de faptul ca BNR ar trebui sa reziste tentatiei de a 'sustine' cursul pana la alegeri; din pacate acest lucru s-a adeverit, iar o mare parte din deprecierea monedei nationale a avut loc in luna decembrie - iar efectele acestei greseli se vor resimti in acest an.
Nu stiu daca sa etichetez lipsa de reactie a BNR la situatia actuala ca pe o dovada de consecventa (in urmarirea tintei de inflatie) sau ca pe o lipsa de mobilitate. O posibila explicatie ar fi nevoia de coordonare cu politicile guvernamentale; pana cand aceste politici vor fi clarificate - si un nou buget aprobat de Parlament - oficialii BNR au ales sa astepte fara sa faca miscari de politica monetara. Ar fi un mijloc de a presa partidele aflate la guvernare sa isi asume masuri dure in gestionarea economiei, fara a lasa intreaga raspundere pe banca centrala, asa cum s-a intamplat in ultimii 18 ani. Totusi, chiar daca inteleg jocul politic facut de BNR, nu cred ca acesta era momentul cel mai bun in care sa fie exersat.
Sedinta de politica monetara a BNR din 6 ianuarie nu a adus nimic nou. Personal am sperat ca BNR va lua modelul Fed, urmat si de Banca Angliei, chiar si de uriasul cu picioare de lut care este Banca Centrala Europeana - anume flexibilitatea in gestionarea unei crize financiare si economice, care a cuprins toate tarile lumii.
